Prinţul din Lichtenstein ar fi fost chemat la pont, de cineva de la asociaţia de vânători, ca să-l împuşte pe ursul Arthur

Povestea ursului Arthur rămâne în coadă de peşte. Decizia de a împuşca urşi în România e luată, de cele mai multe ori, din pix. În exclusivitate pentru Observator, am vorbit cu omul care a dat prinţului din Lichtenstein aprobarea de vânătoare.

• Craterul din Slănic are 15 m adâncime, cât un bloc de cinci etaje. Groapa ar fi trebuit să fie astupată azi-noapte, dar nici urmă de muncitori

Iulian Octavian Stana este cel care şi-a pus semnătura pe hârtia care a dat liber la vânătoarea ursului Arthur.

Trei solicitări, doar una a fost aprobată

Trei solicitări au ajuns la minister la sfârşitul lunii ianuarie. Pe 17 februarie doar una dintre ele primeşte acordul. Diferenţa ar fi făcut-o plângerile şi sesizările ataşate la dosar.

Iulian Stana, fost secretar de stat: "Nu cred că existau poze la dosar cu ursul. Ţin minte că existau poze cu gospodăriile atacate şi numeroase plângeri de la cetăţeni"

Împuşcarea s-a făcut după 22 de zile. 12 martie - Emanuel de Liechtenstein ajunge în România.

13 martie - împuşcă ursul. Când Emanuel de Liechtenstein a sosit în România, Iulian Stana deja nu mai era secretar de stat, din motive politice.

"L-am schimbat pentru că a venit altul"

Prinţul a fost chemat la pont de cineva de la asociaţia de vânători. 

Barna Tzancos - ministrul mediului: "Singura entitate care poate sa declare locul si conditiile recoltarii este asociaţia de vanatoare"

Iulian Stana, fost secretar de stat: "Eroare la noi la nivel de minister nu a fost şi nici rea voinţă, sub nici o formă. Documentul semnat de mine este legal". Ministerul verifică acum şi cine şi-a pus semnătura pe rapoartele trimise la centru pentru derogare. 

Ovidiu Ionescu, profesor universitar: "Eu cunosc domeniul asta al naibii de bine. Nu am auzit sa se dea asa ceva: mita pentru derogari. Desi zvonul.... l-am auzit"

Ovidiu Ionescu este cel care, ani la rand, a castigat toate licitatiile pentru numararea exemplarelor de specii rare in Romania. In baza studiilor, el stabilea cati ursi, lupi, rasi sau pisici salbatice pot intra în bătaia puştii vânătorilor, fara sa le fie afectată specia. Şi susţine că vânătoarea este un rău necesar. 

Ovidiu Ionescu, profesor universitar: "De ce credeti ca acum  mor ursii otraviti? Pentru ca nu se mai vaneaza si atunci ciobanul trebuie sa-si rezolve problema. Sunt cumva ONGurile niste sadici de vor sa moara otravit? Si ei ce ar prefera, sa moara impuscat sau otravit sa se chinuie nu stiu cate zile..."

La finalul poveştii ursului Arthur avem un animal mort, un prinţ cu un trofeu, funcţionari care decid soarta animalelor din pix şi niciun vinovat pentru o vânătoare îndoielnică.