Psihiatrul Gabriel Diaconu, despre Blue Monday: "Un prost aruncă o piatră în apă și o sută de filosofi se aruncă s-o scoată”

Extrem de populară deja, puțini știu că ziua "Blue Monday" sau cea mai depresivă zi din an nu este tocmai reală. A fost inventată de un psiholog și vorbitor motivațional pentru o firmă de turism Sky Travel, pe baza unei formule de calcul. 

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Platforma care a prezis victoria lui Donald Trump scrie despre cine va câştiga alegerile în România. Clasamentul Polymarket

Psihiatrul Gabriel Diaconu critică modul cum continuă să se propage această "lunea albastră", despre care spune că este doar o "gogoriță" care ni se vinde. 

Blue Monday, o gogoriță

"Pentru cei ce nu știu, ”lunea albastră” (”Blue Monday”) sau ”cea mai deprimantă/depresivă zi din an” e o escrocherie, o pseudo-formulă care făcea parte, de fapt, din strategia de marketing a unei companii de turism, niște ani în urmă. L-au luat pe un ”psiholog” sau ”coach”, ce-o fi fost, și respectivul a inventat – vezi Doamne – o ”formulă de calcul” calendaristic pentru o astfel de zi. Și i-a ieșit lui 16 ianuarie.

Povestea e cam ca proverbul ”un prost aruncă o piatră în apă și o sută de filosofi se aruncă s-o scoată”. Și asta pentru că nimeni, de fapt, n-are răbdare în zilele noastre să (mai) cerceteze critic o afirmație, fie ea cât de scandaloasă, de bizară sau – la limită – înșelătoare.

Există, înainte de orice, o ”cea mai” zi din an? Matematic, sigur că există. Există ”cea mai fierbinte zi din an” sau ”cea mai rece zi din an”. Există ziua când – putem postula – vorbesc cei mai mulți oameni pe planetă și, reciproc, există o zi a tăcerii. Într-o anumită zi calendaristică ai, concomitent, cele mai multe nașteri și la fel ai cele mai multe decese. Într-o zi banală, anonimă, oamenii fac cel mai mult sex și într-alta se nasc cei mai mulți copii.

Putem afla, mai clar, aceste zile? Am putea într-o lume ideală în care, la orice moment, avem acces la un set de date complet, robust și verificabil, folosind niște instrumente adecvate de măsură și niște criterii care se numesc de ”operaționalizare”. Până și aici e buba, pentru că marele pas al oricărei măsurători e standardizarea. Cât mult are un metru, dar cât de mult are un kil?

Apropos de metru, la un workshop pe subiectul rezilienței la stress un vorbitor a făcut un experiment foarte fain, în timp real. A luat o coală A4, a scos un metru de hârtie din buzunar și apoi a invitat, la întâmplare, o persoană din sală să-i spună dimensiunile colii. O doamnă sobră a luat dibaci instrumentul, a măsurat pe lung, a măsurat pe lat, i-a zis omului rezultatul. Imperturbabil, acesta i-a spus ”vă înșelați, doamnă”. Apoi a rugat pe altcineva. Din nou metrul omului, lung, lat, rezultat. ”Și dumneavoastră vă înșelați”. Rumoare în sală. Și tot așa.

În cele din urmă, în privirile mirate ale audienței, vorbitorul a cerut cuiva să caute pe Internet (sic!) dimensiunile standard ale unei foi A4. Evident, erau altele decât cele măsurate. De ce?

Ne-a zis omul. ”Priviți acest metru. Mi l-am făcut cu mâna mea, special pentru prezentare. E cu câțiva milimetri mai lung la fiecare centimetru. Doar că n-aveați de unde ști, și apoi privit cu ochiul liber nu pare diferit de unul obișnuit”.

Morala poveștii e că, la fiecare pas, și mai ales când vine vorba de ”cel mai” sau ”cea mai”, ar trebui să manifestăm scepticism, să punem întrebări lămuritoare dar și să ”mirosim” când, de fapt, ni se vinde o gogoriță. Nu de alta dar, în goana după o formă oarecare de profit, sunt foarte puține reguli care nu pot fi încălcate. Reclama e sufletul comerțului.

După toată parascovenia cu ”lunea albastră”, atât compania de turism cât și ”psihologul” s-au apărat că ei, de fapt, ar fi căutat să atragă atenția asupra sănătății mintale din perioada de după Sărbători, când oamenii se întorc la lucru. Sau în sezonul rece, când lipsa soarelui și frigul fac să fie mai greu pentru mulți să-și păstreze bunul moral, sau buna dispoziție.

Când am citit asta m-am enervat și mai tare. Le ceruse cineva să atragă atenția? Era nevoie – tocmai din zona asta de societate, de-un fanion ridicat? O făcuse careva dezinteresat, din pur altruism social, ca să genereze o schimbare de paradigmă? Aveau vreo populație țintă unde, previzibil, trăia poporul cu orbul găinii despre maladie mintală? Nu.

Pur și simplu au folosit un tertip ”lipicios” (sticky) care se plia îndeaproape pe idioțenia generalizată despre calendare, horoscoape, numerologie și alte pseudo-științe. Rezultatul? Printre altele, de-credibilizarea științei în sine.

Pentru că astfel de scurtături fac lucrurile să pară atât de simple pentru omul naiv, pentru omul inept. Pentru că transformă o muncă grea, de migală, unde în 99% din timp ajungi într-o fundătură, de fapt, într-un alt fel de circ al ingeniozității.

Cum arată formula ”lunei albastre”? Era un banc despre asta. Cică într-un spital de psihiatrie sunt chemați trei să fie examinați pentru externare. Ajung în fața comisiei, îl ia medicul șef pe primul.

”Vasile, ia zi tu, te rog, cât fac doi plus doi”. Se gândește Vasile, se încruntă, apoi izbucnește ”Miercuri!” ”Bine Vasile, stai jos”. Îl ridică pe următorul. ”Ioane, zi tu te rog cât fac doi plus doi”. Se gândește Ion, pică pe gânduri, transpiră un pic și apoi izbucnește ”1848!” ”Bine Ioane, stai jos”. Îl ridică și pe ultimul. ”Gheorghe, ia zi tu te rog cât fac doi plus doi”. Stă Gheorghe o vreme, privește în gol, se scarpină în păr, se foiește un pic și apoi izbucnește ”Patru!” ”Bravo, Gheorghe, felicitări. Dar spune-ne acum, te rog, cum ai obținut tu acest rezultat” ”Păi simplu, domnu doctor, am împărțit miercuri la 1848”. Quod erat demonstrandum", scrie psihiatrul pe pagina sa de Facebook.