Restaurarea pieselor de muzeu, între pasiune, artă şi ştiinţă: "Satisfacţia de a le salva nu poate să fie cuantificată. E o bucurie"

Piese de muzeu, adevărate mărturii ale istoriei, sunt readuse la viaţă de specialişti pentru care fiecare piesă este o provocare plină de necunoscut. Ştiinţa joacă şi ea un rol extraodinar. O cameră în care piesele de patrimoniu sunt ţinute într-un mediu steril, fără oxigen, este cea mai modernă şi eficientă tehnică folosită în marile muzee.

• Profesoara româncă ucisă în atacul din Georgia, eroină pentru SUA. Christina Irimie s-a aruncat în faţa gloanţelor ca să-i salveze viaţa unei eleve

Leonard Ionescu restaurează piese de patrimoniu de aproape două decenii. Donate de cei care nu le mai găseau vreun rost, descoperite de pasionaţi, cele mai multe dintre obiecte au ajuns pe mâna restauratorilor fragmentate şi distruse de trecerea timpului. Fiecare piesă e o provocare. Chiar în aceste zile, în salon se lucrează la salvarea unor vestigii de secol 16.

Prima etapă a restaurării începe în camera de biocidare

Piesa a fost descoperită în timpul restaurării unei biserici din Piatra Neamţ. Toate dovezile adunate până acum de specialişti ne indică faptul că ar putea fi vorba chiar de straiele în care a fost înmormântat ctitorul acelei biserici. Prima etapă a restaurării începe în camera de biocidare. Un proces în care aparatura scade concentraţia de oxigen la sub 1% şi creşte nivelul de azot. Elimină astfel orice atac provocat de microorganisme. Şi scurtează munca restauratorilor chiar şi cu ani de zile.

"La un dulap ţărănesc de secol XIX, o restaurare clasică în care obligatoriu s-ar … această restaurare presupunând şi intervenţie mecanică, şi intervenţie chimică, dăunătoare colegilor mei, o intervenţie ar fi durat undeva la aproximativ un an de zile. Pe când, cu ajutorul acestei instalaţii, în 3 săptămâni este îndepărtat tot pericolul, să zic biologic", a declarat Florin Ridiche, director Muzeul Olteniei. Pentru controlul gazelor din interiorul camerei, au materiale folosite şi în aeronautică. Fermoarele, de pildă, sunt ca cele cu care se închid etanş costumele astronauţilor.

"Satisfacţia de a o salva este… nu poate să fie cuantificată. E o bucurie. Această bucurie are în spatele ei o foarte mare cantitate de muncă, răbdare şi perseverenţă şi atenţie", a declarat Leonard Ionescu, restaurator. Tehnologia folosită la Muzeul Olteniei este utilizată şi la complexul muzeal Bucovina, în Suceava, la Satu Mare şi în Iaşi.