Colţul de Rai de o frumuseţe ireală supranumit Athosul României. Mulţi ajung aici sperând la miracole, sau caută alte "bogăţii"

România are şi ea Athosul ei: Ţinutul Neamţului. O zonă cu zeci de schituri şi mănăstiri, unele faimoase, altele ascunse în munţi şi mai vechi decât Moldova. Peste 1.000 de călugări şi maici sunt în judeţul Neamţ, supranumit Athosul României. Nu doar pentru numărul impresionant al monahilor, ci şi pentru tot ce oferă: păduri neatinse de om, gazde primitoare şi peisaje de o frumuseţe parcă ireală. 

• Ciolacu nu crede că România ar trebui să cedeze un sistem Patriot către Ucraina: "Nu se impune aşa ceva"

Unii intră aici pentru un miracol, pe care îl cer la icoana Maicii Domnului, veche de câteva secole. Alţii vin ca într-un muzeu, pentru că pereţii bisericii sunt pictaţi de Nicolae Grigorescu, cel mai mare pictor român. Orice te-ar aduce la mănăstirea Agapia, din judeţul Neamţ, un lucru e sigur. Vei pleca mai bogat spiritual decât ai venit. 

Ţinutul Neamţului, Athos de România

"Mănăstirile ne încarcă, ne încarcă cu o energie pozitivă. Pe mine mă face mai optimistă, mai cu speranţă, la vremurile urâte şi grele pe care le trăim. Totul este pe repede înainte, oamenii nu mai au valorile care erau", mărturiseşte o femeie din Constanţa. 

La 10 minute de mănăstirea Agapia, se află Văratec. Un loc cunoscut pentru mormântul Veronicăi Micle, marea dragoste a lui Eminescu. Privită de sus, arată ca un adevărat sat. Şi chiar asta e. Mănăstirea Văratec înseamnă de fapt trei biserici şi 180 de case întinse pe 70 de hectare, unde trăiesc aproape 400 de maici. 

"La fiecare căsuţă sunt câte două, trei măicuţe, adică o mică obşte, unde se roagă, muncesc împreună, participă şi la atelierele mănăstirii sau la celelalte ascultări", spune Andreea, călugăriţă.

Locuri de rugăciune vechi de secole

Împreună, mănăstirile Agapia şi Văratec au 700 de maici. Tot ţinutul Neamţului e plin de locuri de rugăciune, vechi de câteva secole. "Dacă punem toate mănăstirile şi schiturile din judeţul Neamţ, numărul călugărilor se duce în jur de 1.000 de călugari. Poate fi numit Athosul românesc din acest punct de vedere, prin multitudinea mănăstirilor, prin vechimea lor", spune Nicolae Dolhescu, administraţia Parcului Natural "Vânători" Neamţ.

Într-una dintre chiliile schitului a locuit o vreme şi Sadoveanu. Azi, e loc de popas deopotrivă pentru pelerini şi turişti. "Există o diferenţă între turist şi pelerin. Turistul vine să.şi desfăteze ochiul cu frumuseţi naturale, pe când pelerinul vine ca să-şi hrănească şi sufletul", explică Mihail Daniliuc, stareţul Schitului Vovidenia-Neamț.

Frumuseţi care îţi taie răsuflarea

Şi pentru unii, şi pentru alţii, Ţinutul Neamţului are ce să ofere. Drumul de la o mănăstire la alta trece prin mijlocul unor peisaje spectaculoase, prin păduri de brazi pline de viaţă sălbatică. De câţiva ani, în zonă au reapărut inclusiv zimbri. 

"La data actuală sunt peste 60 de exemplare complet libere. Iubitorii de natură care merg prin pădure se pot întâlni cu ei, cel puţin în perioada iernii se concentrează în anumite zone, în apropierea aşezărilor umane", a precizat Nicolae Dolhescu, administraţia Parcului Natural "Vânători" Neamţ.

Oamenii pot admira zimbrul, simbolul Moldovei

Zimbrul, simbolul Moldovei, dispăruse complet de aici de 200 de ani. Câteva exemplare au fost aduse în ultimele două decenii, din Elveţia, Suedia şi Germania şi s-au tot înmulţit. Turiştii îi pot admira în siguranţă în Parcul Natural Vânători Neamţ, pentru o taxă de 50 de lei.

După o călătorie în care şi-au hrănit şi spiritul şi setea de aventură, vizitatorii se retrag în pensiunile cochete din zonă. Gazdele au grijă să le potolească foamea cu produse tradiţionale. "Cozonac, tot aici făcut, plăcinte, cârnaţi, chişca, slăninuţa. Suflet, muncă multă şi reţetele proprii", spune Roxana Lazăr, bucătar șef. 

Gust ca odinioară, oameni primitori, natură bogată şi locuri binecuvântate - sunt lucrurile care fac din Ţinutul Neamţului o destinaţie pentru suflet.