Cum s-a ales praful de porturile românești de la Dunăre. Alții profită de fluviu, noi ne uităm cum curge apa și cresc bălării

Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă. Cea mai lungă porţiune parcursă de Dunăre este în România, însă nu ştim ce să facem cu ea. Şi în timp ce în vest, fluviul atrage mii de turişti şi ajută afacerile din domeniu, aici oraşele portuare se luptă cu sărăcia şi rar văd picior de om. Puţinele investiţii care s-au făcut în câte-o zonă zac în paragină.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

1075 de kilometri dintr-un total de 2850. Avem cea mai mare bucată de fluviu din toate cele 10 ţări prin care şi-au croit cursul apele Dunării. De la Baziaş şi până la Sulina, Dunărea spală 12 judeţe. Noi, în loc să o folosim, ne uităm la ea cum curge. Celelalte state riverane fac milioane de euro din croazierele pe Dunăre, noi numărăm pe degete turiştii din şalupe. Iar la final nu tăiem bon, băgăm direct banii în buzunar. Am vrut să vedem prin ochii unui străin care s-ar încumeta să ne cunoască ţara de la bordul unei nave de croazieră.

Prima oprire, portul din Moldova Veche

Un port fantomă, încremenit în timp. În 2008 s-a construit un terminal de pasageri. Ghid prin impunătoarea construcţie ne e primarul din Moldova Nouă. Ajungem cu greu în fața clădirii albastre care tronează pe mal.

Reporter: Suntem pe malul Dunării, la Moldova Nouă, în portul fluvial de pasageri. Unde-s pasagerii?

Ion Chisăliță, primar Moldova Nouă: Dintotdeauna aşa a fost aici. Nu îi vedeţi nici acum... şi nu s-au văzut de foarte mult timp...

Reporter: Dar au fost vreodată?

Ion Chisăliță, primar Moldova Nouă: Da, io vă pot spune, când eram student.... 1976 – 1981.

E mult de atunci. Clădirea roasă de timp e a administraţiei porturilor dunărene. Are un singur angajat şi... zero activitate. 

Ion Chisăliță, primar Moldova Nouă: Ea e dotată cu tot ce trebuie, are 2 fluxuri, de intrare şi ieşire, unde există toata infrastructura ca într-un aeroport.

Iulia Pop, reporter Observator: Suntem singuri pe un mal de ignoranţă. Cum e să ai un terminal de pasageri, care în cei 13 ani de existenţă nu a făcut cunoştinţă cu niciun pasager? E ceva tipic românesc. Aproape 3 milioane de euro a înghiţit această clădire doar ca să fie ridicată. De costurile lunare de întreţinere nu are sens să vorbim. A fost facută ca o condiţie să intrăm în Schengen. Nu am intrat. Nici noi în Schengen. Nici pasagerii în terminal. 

Din portul Drobeta-Turnu Severin a rămas doar istoria

O luăm pe Dunăre în jos şi ajungem la Drobeta-Turnu Severin. Cândva aici s-a scris istorie. Pe aici a pus, în urmă cu un veac şi jumătate, pentru prima dată, piciorul pe pământ românesc, principele Carol I. Azi, nici localnicii nu îşi mai amintesc când au văzut, ultima dată, un vapor de agrement. Nici în birourile Administraţiei Portuare nu aflăm mai multe. Vara mai acostează aici mici ambarcaţiuni sârbeşti. În port există şi o navă românească, dar rar întreabă cineva de ea. 

De pe site-ul instituţiei care administrează nava aflăm că ridică ancora doar pentru grupuri de cel puţin 200 de persoane, iar o aventură până la Cazanele Dunării costă 20 de euro de pasager. 

Cristina Oprea, reporter Observator: Despre gloria de odinioară a portului din Drobeta ne mai vorbesc astăzi doar câteva monumente pe care s-a aşternut praful. De aici, nici vorbă să poţi pleca în croazieră. Singurele  curse care s-au făcut de ani de zile au fost cu nave sârbeşti. Noi ne-am închis singuri căile spre Dunăre.

Bălării în Corabia, după o investiție de 3.5 milioane de euro

Corabia, Olt. Micul oraş portuar a obţinut în 2014 o finanţare europeană de trei milioane şi jumătate de euro şi a construit un port turistic ca în ţările din vest. 

Dan Olteanu, reprezentant primăria Corabia: Doream să vină şi navele de croazieră în oraş, să acosteze. Turiștii să vină să viziteze oraşul. Aveau ce vizita, avem cetatea Sucidava. 

S-a vrut, dar nu s-a mai putut. Port există, dar degeaba. Pe partea noastră de fluviu cresc bălării şi apar insule. Iar în port e mai uşor să intri pe jos, decât cu barca.

Cristina Oprea, reporter Observator: De portul turistic din Corabia, navele de croazieră nu pot nici măcar să se apropie. Nu au cum. Şenalul navigabil s-a mutat spre malul celălalt, mai aproape de vecinii noştri bulgari.

Dan Olteanu, reprezentant primăria Corabia: Insula care se află în faţa oraşului Corabia este o depunere de nisip pentru că Dunărea nu a mai fost decolmatată din anii 90'. Am copilărit în oraşul Corabia şi această insulă nu exista.

Reporter: A intrat vreodată o navă de croazieră, măcar o singură navă în acest port turistic?

Dan Olteanu, reprezentant primăria Corabia: Din păcate, nu a intrat nicio navă de croazieră. 

Atmosferă apăsătoare și în Zimnicea

Înaintăm în aval şi ne oprim în Zimnicea. Cel mai sudic oraş al ţării. În vara acestui an, primăria a tăiat panglica unui vas de croazieră. Aproape un milion de lei a costat vaporul cu 23 de locuri. Abia apoi, primăria s-a gândit să asigure şi legătura cu portul. Soluţia?

Petre Pârvu, primar Zimnicea: E o bucurie pentru mine ca primar şi pentru comunitatea noastră ca astăzi să inaugurăm un obiectiv foarte important pentru oraşul nostru, legat de turismul pe Dunăre. 

Două săptămâni mai târziu, gata cu bucuria. Tractoraşul şi remorcuţa au fost trase pe dreapta, iar plimbările pe Dunăre au fost suspendate. Între timp, ambarcaţiunea s-a reparat. În port, însă, e doar o atmosferă apăsătoare. Dacă ajungi aici ca simplu turist, nu ai decât să te întorci de unde ai venit. Ambarcaţiunea se desprinde de ţărm doar pentru grupuri de peste 18 persoane. 

În următorul episod ne continuăm periplul pe Dunăre şi vedem ce au să le ofere turiştilor porturile din Galaţi şi Tulcea.