Marcel Iureş, cum a creat un teatru în România anilor '90 şi ce a învăţat la Hollywood: "Cu Clooney, am mâncat pe o margine de trotuar dintr-un plastic"

Românii creează România! Cu emoţie, pasiune, zâmbet sau spirit de aventură. Oameni frumoşi, personaje extraordinare, spectaculoase. Pe ei îi onorăm timp de 7 zile de sărbătoare. Începând de azi, Observator vă prezintă "Românii care creează România". Unul dintre ei - Marcel Iureş. Cel mai cunoscut actor român de la Hollywood. Un creator de teatru, de film şi de emoţie.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

A fost agentul secret care a deschis seria Misiune Imposibila, alaturi de Tom Cruise. A fost colonelul nazist care l-a înfruntat pe Bruce Willis în Hart's War. A fost teroristul iugoslav care le-a dat mult de furcă lui George Clooney si Nicole Kidman, in The Peacemaker. Dar într-un final a ramas Marcel Iureş al nostru.

Cum a creat un teatru în România anilor '90 şi cum a ajuns la Hollywood

Un actor fascinant, o voce inconfundabilă, un om discret. "Am să vă rog ceva. Să nu mă puneţi să mă laud. Nu sunt un bun vorbitor. Prefer să ascult. Şi să zic în sinea mea hmmm. Sau mmm. Cam atât. În rest, vorba lui Hamlet. Fapte! Faptele sunt mult mai importante", ne-a declarat Marcel Iureş. Despre fapte o să vorbim. Despre tot ce a construit el, tot ce a schimbat, a modelat şi a emoţionat într-o carieră cât o viaţă. Cu fiecare rol pe scenă sau pe marele ecran. Dar si cu visul său îndrăzneţ, nebunesc chiar, de a face un teatru în România anilor '90. "Evident că nu l-am făcut cu mâinile mele şi e vorba chiar de un snop de oameni, de o mână de oameni care, la nervi, ca să dea un răspuns statului român de la vremea aceea, în 1995. Şi acel răspuns a fost acest spaţiu", a declarat Marcel Iureş.

Un spaţiu impropriu, într-o pivniţă dintr-o clădire veche, de pe Calea Victoriei. "Era o sală plină de materiale idelogico-politice, gen "Trăiască Republica Socialistă România", "Trăiască tovarăşul Ceauşescu, secretarul general, România PCR, Ceauşescu si poporul". A fost adăpost antibombardament, a fost un beci, unul din beciurile unde erau bătuţi oponenţii regimului , aici, în foaier, am găsit cred că 6 duşuri, în perete. Şi o vreme, aici s-au auzit tot felul de plânsete, oftaturi, gemete. Au fost câtiva oameni care au dormit aici peste noapte şi se pare că mai există nişte spirite. Au fost. Acum nu prea mai doarme nimeni în teatru. Mi-am dat seama din spusele unor cabiniere care au venit în diverse teatre, însoţind actorii care au venit să joace aici, şi mi-au spus un lucru uimitor pentru o pivniţă. Dom'le, e aşa de bine aici! E bine, e o atmosferă calmă, plăcută. E caldă. Dacă ziceţi, mă bucur tare. Înseamnă că are ceva în el. Am făcut un lucru bun", a declarat Marcel Iureş.

Doar cu pasiune şi ajutor de la sponsori generoşi, ori de la prieteni. Prietenii lui de pe platourile de filmare de la Hollywood. "Pe măsură ce băteam, să zic aşa, maidanele artistice ale lumii, şi acumulam mile în zborurile pe care le făceam. Să ştiţi că numesc maidane cu drag şi cu dragoste, pentru că în toate discuţiile pe care le-am avut, şi cu Tom Cruise, şi cu Richman, şi cu Emma Thomson, şi cu toată lumea, ideea de a juca de drag e mai preţioasă decât a juca în box office, de a te da mare şi de a strânge milioane. Da, bineînţeles, şi cu Clooney. Am mâncat pe o margine de trotuar din plastic", a declarat Marcel Iureş. Şi Clooney, şi Richman, şi Cruise au crezut în visul lui şi l-au sprijinit. Cu gânduri bune, dar şi cu bani. În timp ce, acasă, lumea era destul de sceptică. "Îmi aduc aminte că l-am invitat pe meşterul meu Marin Moraru, a venit cu domnul Gigi Dinică. A venit, s-a uitat, a mers prin toate cotloanele şi a zis - dar sufleurul unde stă? Zic, nu există sufleur aici. S-a uitat la Dinică si a zis - E nebun! Cine e nebun? Tu eşti nebun. Cum o să joci aici, la distanţa asta? O să mori de inimă, eu nu o să joc aici. Şi n-a jucat? Nu, n-a jucat. L-am înţeles. Gigi a fost ca întotdeauna circumspect, a zis, Dom'le, dacă îţi place dumitale, să fii sănătos. E o încercare, e o nebunie", a declarat Marcel Iureş.

Teatrul Act nu e doar un teatru. E o poveste de succes care durează de 25 de ani

Teatrul Act a fost deschis oficial acum exact 25 de ani. Şi a devenit un fenomen. Toţi marii regizori ai României au fost aici cap de afiş. Iar pe scena aceasta mică şi-au făcut debutul toţi actorii care azi sunt vârful generaţiei lor. Cu fiecare spectacol, aici, s-a scris istorie. O bucată din istoria teatrului romanesc. E una din serile acelea în care parcă toată lumea de pe Calea Victoriei merge spre Teatrul Act. Toate locurile din mica sala, de la subsol, sunt vândute. Aşa a fost mereu din 1998 încoace. Se joacă Moş Nichifor. Cu Marcel Iureş în rol principal.

Teatrul Act nu e doar un teatru. E o poveste de succes care durează de 25 de ani. E dovada că se poate şi în România. "Se poate construi şi se va construi, teatrul nu construieşte nici autostrăzi, nu face nici brutării, nici mausolee, nici fabrici şi uzine, şi nici computere. El nu fabrică nimic. El oglindeşte oamenii. Şi construieşte în oameni prin emoţii", a declarat Marcel Iureş. Cu emotie, creatorul de teatru priveşte optimist spre viitor. Viitor care se vede bine din sala aceasta cu locuri puţine şi lume multă. Dar Marcel Iureş preferă să nu vorbească despre asta. Nici despre ţară, patriotism, naţie şi mândrie de România. "E o abstracţiune. E o convenţie. Ne-au dat natura, genele, strămoşii, păâantul ăsta. E un concurs de împrejurări. Am tras linie, i-am dat contur, au mai tăiat din ea. Vorba lui Iorga, suntem singura naţie care ne învecinăm cu noi înşine", a declarat Marcel Iureş.

Importanţi sunt oamenii. Şi tot ce pot face ei pentru ţara aceasta ca şi cum ar fi un teatru mic, dintr-o pivniţă, de pe Calea Victoriei. "Noi toţi ştim, din instinct, fiind liberi, să contribuim la ceva ce am născut, am creat, şi trebuie să avem grijă de el. Asta e tot", a declarat Marcel Iureş.