După ce a cucerit întreaga lume cu talentul său, s-a întors în ţară pentru a-şi construi o fermă. Povestea lui Vlad Miriţă, "Andrea Bocelli de România"

Îl recomandă vocea şi talentul. Cu ele a cucerit o lume întreagă. Dar el s-a întors mereu, acasă, la Târgovişte, în România. Aici a devenit un artist respectat şi iubit. Tot aici şi-a construit şi o fermă de animale, aşa cum se făcea pe vremea bunicilor. Un fel de Rai pe pământ. Sau România ideală a lui Vlad Miriţă - locul în care el ar vrea să îmbătrânească. 

• "N-am văzut de când sunt așa ceva!" Potop cu grindină în Prahova. Mașini înghițite de ape și strat de gheață chiar și de 10 cm, la Vâlcănești

Vlad Miriţă: Îmi place Ardealul, l-aş mânca pe pâine. Când merg prin Ardeal şi văd colinele alea aş face un gard aşa şi le-aş lua în braţe să fie ale mele toate. Mă simt bine la mine în ţară. E cumva o oază de normalitate, o oază de echilibru. Mă ajută să stau cu picioarele pe pământ. 

Pe pământ românesc. Aici s-a născut, a crescut, şi a visat să se facă om mare. Aici, în ţara lui, a urcat pentru prima dată pe o scenă, fix acum 20 de ani. Se întâmpla la festivalul de la Mamaia. 

Momentul lui Vlad de la festivalul de la Mamaia:

Vlad Miriţă!!! Aplauze... 

Există un câştigător, există un debutant, Vlad Miriţă. Vlad e născut în Târgovişte.

(aplauze)

Chiar nu imi vine să cred, nu îmi vine să cred... 

Băiatul cu ochi verzi, de care nu auzise nimeni până atunci, a fost revelaţia festivalului. I s-a spus Andrea Boceli de Romania şi toată lumea i-a prezis un viitor strălucit. Aici, dar mai ales peste hotare. Şi aşa a fost. 

Vlad a cântat şi operă, şi muzică pop, în săli pline de oameni

Vlad Miriţă a cântat şi operă, şi muzică pop, în săli cu o mână de oameni ori în festivaluri cu audienţă mondială. A purtat peste tot, cu mândrie, numele de România. Dar oricât de strălucitoare ar fi fost perspectiva unei vieţi dincolo de graniţe, dupa ce a căzut cortina, primul lui gând a fost acasă. La Târgovişte.  

Vlad Miriţă: E o chestie cu pământul, e o chestie cu locul de unde vii. Am copilărit acolo la fân, la animale, la oi, la vaci, la porci. Crescând cu ele, îţi intră în suflet. Am avut tot timpul patriotismul ăsta aşa, care a pâlpâit tot timpul. Nu m-am simţit bine plecat, recordul a fost de 3 săptămâni, în Spania, am avut un contract şi după 3 săptămâni am simţit că înnebunesc. 

Cu primul avion s-a întors şi nu s-a mai oprit decât în grădina aceasta imensă, în care merele cresc doar cu soare şi ploaie, curcile duc o viaţă de vacanţă, iar porcii trăiesc liberi şi fericiţi. 

Vlad Miriţă: Deci aici este hotel de 5 stele pentru ei. Au toate zilele frumoase şi una mai puţin frumoasă la sfârşit. Deci ei au viaţă mai frumoasă ca noi. Mâncare şi apă la orice oră, relaxare tot timpul, nicio responsabilitate, somnul de prânz este nelipsit şi netulburat.

La fel e viaţa tuturor animalelor din ferma lui Vlad. Se cheamă agricultură de tip nou, făcută, însă, ca pe vremea bunicilor. E un trend care cucereşte lumea. Hrana crescută natural, pe pământul unde te-ai născut, nu e doar mană cerească pentru mediu şi pentru economia locală. E condiţie esenţială pentru o viaţă sănătoasă. 

Vlad Miriţă: E bine să rămâi în arealul, în zona în care părinţii tăi s-au născut, pentru că tu moşteneşti o genetică, ea se traduce prin microbiom, nişte enzime care digeră un anumit tip de mâncăruri pentru că ei au trăit aşa. Şi e o întreagă poveste cu acest pământ care sigur că ne dă nouă hrana şi sănătatea într-un final. 

Iniţial, ferma a fost sursă de hrană sănătoasă pentru familie

Iniţial, ferma a fost sursă de hrană sănătoasă pentru familie. Pe urmă, au început să îi ceară şi prietenii. Apoi, şi prietenii prietenilor. Practic, l-au forţat pe Vlad să extindă ferma şi să transforme, astfel, pasiunea lui într-o mică afacere - Moşia Chindia. 

Vlad Miriţă: M-am gândit că mi-ar plăcea să îmbătrânesc aşa. Adică mi-ar plăcea ca la bătrâneţe să fiu aşa cu nepoţii de mână eventual şi atunci probabil că n-o să mai alerg cu muzica prea mult şi o să petrec mai multă vreme în natură. Am zile în care aşa de dor îmi e să stau şi stau aici câteva zile şi trebuie să plec şi parcă mă încurcă, că am treaba aici. Deşi de acolo câştigam nişte bani. Aici mai mult am investit în povestea asta.

Dar aici nu e vorba despre bani şi câştig, spune Vlad. E mai degrabă un mod de viaţă. Şi convingerea că România chiar are tot ne trebuie pentru un trai decent şi sănătos. 

Vlad Miriţă: România are resurse. Cred că începem să ne venim în fire. Să folosim ceea ce avem, ceea ce ne-au lăsat strămoşii noştri, Dumnezeu, până la urmă, care ne-a pus aici. Sunt foarte multe oportunităţi. Trebuie să şi muncim. Şi aici e o problemă. Tot aud pe la ţară: N-am cu cine. Şi nici noi nu avem cu cine de multe ori. 

Doar că familia lui a ales să nu se plângă în timp ce aşteaptă primul avion cu muncitori din Nepal. Au muncit ei de 3 ori mai mult şi n-au lăsat ferma să fie năpădită de buruieni şi de indiferenţă. Azi, moşia lui Vlad e pariu câştigat, vis implinit, acasă, şi bucata lui de Românie, aşa cum ar trebui sa fie. 

Vlad Miriţă: Noi trăim nişte vremuri incredibil de frumoase sau ar trebui să trăim nişte vremuri incredibil de frumoase, pentru că tehnologia ajută extraordinar de mult. Problema este omul. Dacă el înţelege cum să folosească tehnologia asta, nu în detrimentul altor semeni de-ai lui ci în scopul de a-şi uşura viaţa cât mai mult şi de a o pune în slujba unor proiecte care să revoluţioneze lumea. Şi în agricultură e foarte mare nevoie de aşa ceva, chiar mă gândeam, că dacă s-ar investi toţi banii care se investesc în armata în agricultură, ar fi raiul pe pământ.