O româncă s-a întors în țară după 30 de ani trăiți în Franța. Afacerea deschisă în București: "Vreau să mă reconectez cu originile mele"

Au visat la Occident, acum visează să se întoarcă şi să construiască în România o ţară ca afară. E dorul a milioane de români, care simt că rădăcinile îi trag înapoi. Tot mai mulţi fac pasul şi iau viaţa de la capăt aici. Readaptarea e o provocare, dar merită, pentru că numai împreună, acasă, putem să evoluăm ca popor. Aşa simte şi Alina, o tânără care a crescut la Paris şi care de curând şi-a deschis o cofetărie în Bucureşti. Iată ce a adus-o înapoi. 

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Alina Petrea, antreprenor: Bunica mea a fost un element în viața mea foarte foarte important. Era încă în viață când i-am zis vin aici, mă instalez în București. Ce? De ce vii tu din Franța? Vin în Bucureşti pentru că vreau să mă reconectez cu originile mele și am un proiect să deschid o cofetărie. Vai, mamă, numai asta îți lipsea. 

Aşa arată un vis împlinit. La doi paşi de calea Victoriei, o cofetărie nouă îşi deschide porţile. Înăuntru, se simt arome delicate, se râde cu poftă, iar româna şi franceza se împletesc. E un mic Paris... în micul Paris. De la prima oră,  Alina şi Seb decorează tartele, aranjează prăjiturile şi gătesc cofetăria pentru oaspeţi. 

Sunt soţ şi soţie - ea româncă, el francez - şi mica lor afacere de familie e pariul pentru o nouă viaţă aici. Împreună, recreează prăjituri cum n-a văzut nici Parisul: cu un amestec de ingrediente românești si franțuzești.

Alina Petrea, antreprenor: Prăjituri care au fost gândite la Ritz si eu încerc să fie mereu, mereu la fel. 

Alina a adus rigoarea franceză în România. Și speră la o schimbare

O rigoare pe care Alina a adus-o cu ea din Franţa. A studiat la școala de stat franceză pentru patiseri. Apoi a ajuns în catedrala bunului gust francez, la Ritz, unde a învățat să facă prăjituri de la cei mai mari cofetari ai lumii.

Alina Petrea, antreprenor

Eu mi-am luat experiența care mi-a trebuit ca apoi să vin aici și să propun ceva de calitate

Alina e unul dintre copiii plecați în Vest, imediat după Revoluție, alături de părinții lor, în căutarea unui trai mai bun. Pe care și l-a construit, ca mai apoi să-și dea seama că nu e suficient. Că sfori invizibile o trăgeau de unde plecase.

Asta a simțit și ea, după 30 de ani de locuit în Franța. O viaţă întreagă, în care a devenit pe rând jurnalist, patiser şi antreprenor, a tânjit după rădăcinile din România. Pentru că aici a început de fapt povestea ei de viaţă şi gastronomie. În bucătăria plină de arome a unei bunici din cartierul Piața Iancului, din București. Acolo a învățat deopotrivă gustul.... și iubirea.

Alina Petrea, antreprenor: Ea cumva îți transmitea toată iubirea ei prin mâncare. Când voia să îți zică te iubesc, de îmbuiba. Mănâncă și asta, puiule, hai și asta, și asta. Toate mesele erau o bucurie, era foarte fastuos. Era ca un magazin la ea, cozonacul tăiat frumos, pufos, biscuiții în scări.

Franțuzoaică doar pe jumătate. Sufletul a rămas tot în România

Amintiri pe care le-a purtat cu ea la Paris, unde s-a format şi a devenit franţuzoaică, însă doar pe jumătate. Târziu a înțeles că nu a renunțat la România, pentru că nici România nu renunțase la ea.

Alina Petrea, antreprenor: Și când mă gândesc la asta am pielea de găină. A fost o legătură foarte strânsă. Nu am uitat niciodată de unde am venit și chiar valorile din România, de pământ. Eu sunt născută în oraș, în beton, dar toată istoria mea vine de la țară și cu valorile alea foarte simple, dar care în Franța s-au uitat. Pentru că au uitat ce e esențial.

Sunt lucruri care încep să-i aducă înapoi pe mulţi români plecaţi: căldura de acasă, speranţa că se poate şi aici, dacă oamenii îşi dau mâna să construiască împreună.  

Alina Petrea, antreprenor: Eu am simțit mai multă empatie aici decât în Franța. Am avut persoane foarte empatice care îmi spuneau eu te ajut pe locul ăsta. Uite că îți aduc un ou, o găină, hai că te ajut cu asta. În Franţa nu există aşa ceva. 

Sunt de fapt valori ale trecutului, pe care putem clădi viitorul. Valori care ne leagă pe toţi şi care nu dispar nici când trăieşti la mii de kilometri distanţă. Toate lucrurile care fac din România mea - România noastră.