Observator va demara o campanie pentru ca în România să nu mai existe "azile ale groazei"

Ororile descoperite, în ultimele zile, în unele cămine de îngrijire din ţară au devenit, practic, subiectul zilei. În acest context, vă spunem că noi, la Observator, începem o campanie prin care să susţinem schimbarea legislației, astfel încât asemenea cazuri revoltătoare să nu mai fie posibile. 

• Planul lui Juraj Chintula de a-l asasina pe Robert Fico s-ar fi născut imediat după alegeri. Urmează 24 de ore critice pentru premierul slovac

Am discutat pe larg despre acest subiect cu colega noastră Alessandra Stoicescu şi am încercat să le explicăm telespectatorilor despre ce este vorba. Ce facem noi şi ce pot face ei.

Iată câteva dintre cele mai importante mesaje transmise de Alessandra Stoicescu

- La ce mă gândesc, încontinuu, nu numai de aseară ci iată de când avem această oroare de subiect la care este necesar să ne trezim, mă gândesc ce facem noi cu aceia care sunt cei mai vulnerabili dintre noi. Am tot vorbit despre copii, acum vorbim despre bătrâni neputincioşi şi despre oameni care au dizabilităţi. Este o chestiune de sistem şi simt o uriaşă responsabilitate pentru că, iată, avem acest caz descoperit de echipa Observator, de Andreea. Ea vine în faţa telespectatorilor datorită faptului că telespectatorii noştri au încredere în noi, în presă şi în echipa Observator. Ei ne-au semnalat pe Fii Observator şi aşa am reuşit să descoperim acei oameni bătrâni, neputincioşi, ascunşi pe un câmp, într-o clădire care nu era dată în folosinţă. 

- Lucrurile nu mai pot continua aşa, pentru că ceea ce vedem este doar un vârf al icebergului. Sistemul este greşit încă de la început şi de aceea împreună cu voi, cei de acasă, şi vă rog să scrieţi în continuare pe Fii Observator, ca să scoatem la lumină toate aceste lucruri, noi împreună, echipa Observator, trebuie să schimbăm legea. Şi când spun lege mă refer la idei precum autorizarea acestor centre să nu se mai facă după ureche şi după trei fotografii trucate. 

- Regulile pentru funcţionarea unui astfel de centru trebuie să plece de la câte infirmiere sunt. Dacă ai două infirmiere la 30 sau 40 de bolnavi, înseamnă că e ca şi cum nu le-ai avea. Înseamnă că acei oameni sunt lăsaţi în propriile dejecţii, sunt lăsaţi fără niciun fel de îngrijire. N-ai medici, n-ai tratament dat la timp. Lucrurile, dacă trebuie schimbate, ele trebuie schimbate dintru-nceput.

- Este un fir care le leagă pe toate. În primul rând nu se permite accesul. Şi asta trebuie schimbat. Ei nu permit accesul nici măcar oamenilor care vin să-şi vadă rudele, aparţinătorilor, cum sunt ei numiţi în sistem medical. Ce e aia? Cum adică nu-mi permiţi tu mie să-mi văd mamă, bunic, rudă care are o afecţiune şi pe care am internat-o acolo? Pe care am internat-o pentru că nu-i puteam acorda îngrijirile altfel. 

- Sunt multe lucruri de discutat, fără îndoială, dar ca tu să-ţi faci privat un astfel de centru, tu ar trebui să respecţi nişte reguli mult mai aspre. Reguli privitoare la ce personal trebuie să ai, ce condiţii trebuie să oferi, cine te controlează şi cine are acces 24 din 24, pentru a vedea ce se întâmplă acolo. Lucrurile trebuie să se schimbe şi din nou ne întoarcem la sistem. La sistemul medical, de îngrijiri medicale şi de asistenţă socială în România, care are o problemă.