"Pe ce plătim rate toată viaţa?" Robert şi-a cumpărat o casă cu 68.000 de euro. A aflat că la cheie înseamnă cu apă din puţ

Casă la cheie înseamnă, pentru unii proprietari din cartierele-dormitor de la marginea marilor oraşe, apă din puţ şi canalizare în fosă. Norocoşii au gaze şi curent electric. Asfalt nu există, aşa că oamenii pietruiesc căile de acces de capul lor, cu bani din propriile buzunare. 

• EDIŢIE SPECIALĂ Observator. Primele EXIT POLL-uri ale Alegerilor Prezidenţiale, ora 21:00, LIVE la Antena 1
• Un român de 100 de ani a votat la o secţie din Munchen

Visul frumos vândut de constructori a devenit, între timp, un coşmar. În Chiajna, spre exemplu, oamenii au primit doar gaze şi curent electric. 

Daniel Noici, preşedinte asociaţie de locatari: Nu avem canalizare, avem fose. Proprietarii de la demisol au permanent apă în casă. 

Mitu Viorel, locatar: Prima dată a apărut pe peretele exterior, după a rămas şi inflorit, cred că e şi un pic de mucegai acolo. 

Pentru lipsa utilităţilor, primăria Chiajna dă vina pe oameni

Florin Petrescu, purtător de cuvânt Primăria Chiajna: Din păcate niciun cetățean care a dorit să cumpere nu a trecut pragul instituției noastre să întrebe: domnule vreau să cumpăr un imobil în locul cutare.

Reporter: Cine ar suporta costurile pentru a trage canalizare până la blocurile lor?

Florin Petrescu, purtător de cuvânt Primăria Chiajna: Dacă e vorba de zone private, terenuri private, îi priveşte. 

Aceeaşi situaţie şi pentru locuitorii unui cartier nou din Sectorul 1. Deşi, în teorie, complexul este administrat de primărie, în practică oamenii s-au descurcat singuri. În 2010, Ioan Stoica şi-a construit aici o casă, însă nu locuieşte nici acum în ea. 

Ioan Stoica, locatar: Utilităţi nu s-au adus niciodată. Tot ce vedeţi aici s-a făcut pe bani privaţi. 

Ioan a investit deja 75.000 de euro şi nu îşi mai permite şi luxul de a-şi aduce singur şi utilităţile. 

Ioan Stoica, locatar: Trebuie sa forezi între 50 şi 80 de metri.

Un alt cartier de la marginea Sectorului 1 funcţionează ca un mic oraş

Oamenii de acolo se administrează singuri din 2009. Nu au canalizare, dar au fosă, iar vidanja vine şi de 12 ori pe zi. Doar pentru golirea fosei, oamenii plătesc lunar 60.000 de lei. Canalizarea s-a oprit la câteva sute de metri de cartier. 

 E bătaie de joc în Bucureşti, pe bani mulţi.

Cât de mulţi? 150.000 de lei pe lună cheltuiesc pentru un trai decent cele 300 de familii care stau în complex. 

Mihai Damian, reprezentant asociație de proprietari: Alimentare cu energie electrică, cu gaze, ne asigurăm iluminat public singuri, am asfaltat singuri străzile. Reuşim să asigurăm alimentarea cu apă printr-un puţ săpat la 180 de metri, la care trebuie să platim redevenţă statului.

Din cauza lipsei utilităţilor, în celebrul cartier ANL Henri Coandă sunt locuite nici 10 la sută din cele 1.100 de case construite. 

Andrei Petrea, locatar: Foarte mult muncim. Rămân maşini, ambulanţa a rămas blocată de trei ori. 30.000 de euro doar în fosă, puţ şi centrala pe peleţi. 

Carmen Lefter, locatar: Avem o centrală care utilizează curent şi a început să doară.

În partea care ţine de Voluntari utilităţile nu există şi nici nu vor exista până când municipalitatea nu-şi va achita datoria de şapte milioane de lei către constructor. 

Ioana Marcu, locatar: Ar trebui să dau statul în judecată să-mi dea impozitul înapoi.

Probleme și în județul Constanța

Lucrurile nu sunt cu mult mai bune nici în ţară. Constanţa, satul Lazu. Pentru că această uliţă era prea îngustă, proprietarii au fost nevoiţi să cedeze teren şi să îşi tragă gardul mai în spate ca primăria să accepte să o transforme în stradă şi să aducă utilităţi.

Localnic: Japcă. Şi te pune să şi plăteşti la notar, ca să faci dezlipire, să faci toate alea.

Dezvoltatorul a trasat drumuri înguste, iar apoi i-a lăsat pe proprietari să se descurce. 

Păgubit: Ăla mi-a luat banii, 60 de milioane, ştiţi că trebuie să daţi vreo doi metri jumate la Primărie. Măcar o bătaie trebuie să-i dau!

500 de kilometri mai la vest, în Căpşunărie, lângă Craiova, strada lui Nea Marin nu a putut fi luată de primărie, pentru că nu toţi proprietarii au fost de găsit. 

Marian Georgescu, locatar: Am tras canalizarea până aici, se vede. Avem şi apa trasă, din banii noştri. Urmează să băgăm gazele şi dup-aia să betonăm pe banii noştri. 

Înapoi la malul mării, poposim în Mamaia Sat. 

Elena Calcan, locatar: De 15 ani de când locuiesc aici, niciodată n-a fost nici măcar urmă de asfalt.

Vedere cu noroaie din Mamaia Sat, imediat după ploaie

Primăria se scuză: sunt noroaie pentru că localitatea e... şantier în lucru. 

Elena Aftene, Primăria Năvodari: Primăria Oraşului Năvodari a elaborat şi a depus deja un proiect în cadrul programului naţional Anghel Saligny privind asfaltarea străzilor din Mamaia Sat. 

Andreea Filip, reporter Observator: Surprinzător, sau nu, Ministerul Dezvoltării nu a dat până în momentul de faţă un răspuns oficial către Primăria Năvodari cu privire la programul naţional de asfaltare.

Până vine asfaltul, Elena mai aduce o cupă de escavator de piatră, să poată ieşi de pe stradă. Vecinul îl ceartă pe muncitor că a săpat groapa pentru conducte dar nu a mai reparat drumul. 

Trebuia băgat buldozer cu scarificator, nivelat şi cilindraţi. Şi când era să pună asfalt, să pună. Nemţii mai au puţin şi trag canalizarea şi apa wi-fi. Wireless! Vă daţi seama şi noi de-abia acum am descoperit-o să o băgăm în pământ. Şi tot noi suntem... păi de ce e ţara aşa? Tot din cauza noastră!

Mergem în Moşniţa Nouă, lângă Timişoara. Robert lucrează în IT şi şi-a cumpărat o casă cu 68.000 de euro, credit. A aflat că la cheie înseamnă cu apă din puţ şi canalizarea la stradă. 

Robert Cioabă, locatar: Trăim în România, 2022. Nu avem apă, avem hidrofoare, pe ce plătim rate toată viaţa?

În ianuarie 2020, legea construcţiilor a fost îmbunătăţită. Dezvoltatorii imobiliari nu mai pot obţine recepţia finală a clădirii - deci, teoretic nu mai pot vinde imobilul - până când "nu pun în funcţiune branşamente autorizate şi definitive la reţelele de utilităţi publice".