Românul care s-a mutat în Spania în 2002, iar acum e taximetrist. Câți bani face dacă lucrează 7 zile din 7

România s-a schimbat, dar prea lent pentru a atrage românii din Diaspora înapoi. La 15 ani de la integrarea în Uniunea Europeană, exodul spre vest continuă. Şi aproape nu mai există român care să nu cunoască pe cineva care a emigrat. Cum e cu adevărat viaţa în Spania şi care e preţul visului occidental, vedeţi într-un nou material din seria Divorţ de România.  

• Burduja şi-a depus candidatura şi l-a comparat pe Nicuşor Dan cu un instalator: "Cine a lucrat aici?" Firea şi Piedone, replici acide de la distanţă

Se împlinesc două decenii de când Gică Ciucă a ajuns în Spania. A plecat de pe Valea Oltului către frații lui care s-au chemat, unul câte unul, spre peninsulă. Sunt 8 cu totul şi toţi trăiesc în afara României. 7, în Spania.

Au lăsat România și au învățat să trăiască în altă țară

Gică Ciucă, taximetrist în Madrid: M-am adaptat și mă simt, cu părere de rău, ca acasă.

Îi pare rău că în țară au rămas părinții singuri și bătrâni. E singurul regret care umbreşte bucuria multor români, după ce reuşesc să-şi facă o viaţă mai bună în vest. Gică lucrează de 4 ani ca taximetrist independent în Madrid şi în comunele din jur. Nu e deloc simplu. În primul rând trebuie să plăteşti o taxă uriașă către primărie.

Gică Ciucă, taximetrist în Madrid: Oscila între 120 și 150 de mii de euro, doar licența, mai ai toate cheltuielile care sunt cu notarul și cu toate plus mașina.

Când trage linie, ca să trăiască decent, spune că trebuie să câștige între 4.500 și 5.000 de euro. Şi reuşeşte,doar pentru că lucrează şi în weekend. Sunt mulți bani, la prima vedere, dar la final de lună.

Gică Ciucă, taximetrist în Madrid: Rămâi ca să trăiești și un picuț să mai ai acolo. Numai rata la licență și mașină acum că a urcat Euribor, trece de 1000. După care combustibil, chiria și trăitul numai 15 zile de concediu pe an. Ca independent nu ai o pensie mare și dacă vrei să ai o pensie mai așa, seguridad social ar trebui să-l plătești dublu.

Aici, în Alcala de Henares, Gică și-a cunoscut soția, pe Miriam, venită în Spania la vârsta de un an. Tot aici s-au și căsătorit. Începutul n-a fost uşor.

Gică Ciucă, taximetrist în Madrid: Nu sunt câinii cu covrigii în coadă aici. Când ajungi aici, îţi dai seama că e greu.

Miriam Ciucă: Chestii negative sunt întotdeauna în ambele țări, deci nu pot spune că aici e paradisul pentru că nu e adevărat.

De aici, de departe, România arată bine și le dă speranță. Dar nu pentru ei, ci pentru cei puțini ai lor rămași acasă.

Miriam Ciucă: Eu mă bucur de fiecare dată când mă întorc în România să-mi dau seama că tinerii, generația, verișorii mei au o mentalitate mult mai europeană decât părinții lor. Sunt mult mai primitori. E clar că se schimbă și se molipsește cumva de la Europa.

Pe drum către centrul istoric din Alcala de Henares, Miriam și Gică trec pe lângă cofetăria deschisă de cele două surori mai mici. Nu trece săptămână fără ca fraţii să se întâlnească.

Gică și surorile: De asta cred că te și adaptezi destul de repede, dacă ai familia aproape nu mai duci dorul așa de rău la România, la țara ta. Aproape ai tot, părinții nu sunt și încercăm să vorbim cât mai des cu ei să nu le simțim lipsa.

Maria Ciucă: Vorbim amestecat.

Antonia și Maria au atâta succes încât coada de așteptare pentru o masă la terasa lor se întinde pe multe străzi în zilele bune. Sunt antreprenoare de succes și se pregătesc să deschidă încă un restaurant, și mai mare.

Au construit aici ceva ce acasă, în satul lor de lângă Vâlcea, nici nu ar fi visat. Secretul? S-au integrat în comunitate. La chip, la limbă, la gesturi, la mod de viață. Și simt că acasă e de fapt acolo unde poți să trăiești fără griji și unde munca zi-lumină e răsplătită.

Antoaneta Ciucă: Nu m-am gândit niciodată să mă întorc în România, nu. E bine pentru persoane să gândească să evolueze. Fiecare persoană. Dacă tu te adaptezi, ce să fac, așa e România. Nu, trebuie să cauți o viață mai bună și atunci e de apreciat persoanele care au căutat o viață mai bună și de apreciat persoanele care poate să suporte mediul respectiv.

Şi totuşi, se poate şi aici. O simt din toată inima românii care s-au întors, după o viaţă în Diaspora şi care, atunci când s-au lovit de golurile României, au rămas să le umple.

Cum a schimbat o româncă viața comunității în care a revenit după mulți ani petrecuți în Spania, vedeți miercuri, la Observator.