Ce s-ar întâmpla în Europa dacă Rusia închide robinetul la gaze. Ar putea duce la o catastrofă energetică

Tensiunile în creștere de la granița cu Ucraina ar putea adânci criza energetică din Europa. Preţurile au depăşit deja niveluri record pe piaţă, iar asta poate duce la o criză în cazul consumatorilor casnici europeni, scrie The Guardian.

• "Efectul Cîrstoiu" înainte de alegerile prezidenţiale. PSD şi PNL se îndreaptă spre o coliziune frontală: alegerile locale, test în cursa pentru Cotroceni

Rusia este cel mai mare furnizor de gaze din Europa, iar o treime din cantitate trece prin conductele Ucrainei spre celelalte țări europene. Fluxul de gaze rusești a fost cu un sfert mai mic decât de obicei, în ultimul an, iar liderii europeni se tem acum că o invazie rusă în Ucraina ar putea duce la o catastrofă energetică, dacă exporturile de gaze sunt tăiate.

Oficialii de la Casa Albă au declarat, săptămâna aceasta, că administrația Biden se pregătește să finalizeze un acord pentru „a se asigura că Europa va putea trece iarna și primăvara” cu depozite suficiente de gaze prin intermedierea unui acord pentru ca producătorii majori să livreze gaz natural lichefiat (GNL) către Europa. Acest plan, însă, nu este lipsit de provocări. 

De unde ar putea veni aprovizionarea de urgență cu gaze?

Oficialii americani caută o soluție globală, însă discuțiile se vor concentra probabil pe Qatar, unul dintre cei mai mari producători de gaz din lume și al doilea exportator de gaz natural lichefiat (GNL), după Australia. Qatarul este un puternic aliat al Occidentului în Orientul Mijlociu și a furnizat GNL Regatului Unit și altor țări europene de ani de zile. Libia ar putea fi o altă opțiune având în vedere producția sa puternică de gaze și proximitatea față de continentul european.

SUA ar putea avea un rol direct în susținerea aprovizionării cu gaze pentru Europa. Un număr record de nave încărcate cu GNL au părăsit SUA spre porturile europene, în ultima lună, oferind și un stimulent puternic pe termen lung pentru a încuraja țările să renunțe la dependența față de Rusia – și de gazoductul Nord Stream 2 – în favoarea propriilor rezerve de gaze de șist.

De câte rezerve de urgență are nevoie Europa?

Amploarea crizei energetice va fi influențată de evoluția crizei de la granița cu Ucraina. Rusia trimite zilnic în Europa aproximativ 230 de milioane de metri cubi de gaz, din care aproximativ o treime tranzitează Ucraina. Experții economici încă analizează planurile Rusiei. Într-unul dintre scenarii, Rusia va perturba toate exporturile de gaze către Europa, dar există și posibilitatea să le sisteze numai pe cele care trec prin conductele de gaze ale Ucrainei. 

„Este greu să ne punem de acord asupra scenariilor, în cazul în care Rusia ar putea folosi exportul de energie ca o armă", a declarat Helima Croft, oficial în cadrul RBC Capital. Dar întrebarea nu este dacă SUA ar putea crea un mijloc de protecție pentru aprovizionarea cu gaze rusești, ci dacă ar putea furniza gaz pentru a ajuta la atenuarea oricărei perturbări, a adăugat ea.

Criza globală a aprovizionării cu gaze, care a apărut pe măsură ce economiile au început să-și revină după pademie, indică faptul că există puține rezerve de gaze, a explicat analistul Xi Nan de la Rystad Energy.

Qatar produce în prezent 77 de milioane de tone pe an de GNL, dar a contractat aproximativ 97 de milioane de tone pe an cu cumpărătorii din Asia, Europa, Kuweit și marile companii energetice. SUA au rezervat, de asemenea, 80 de milioane de tone de GNL cumpărătorilor din Asia și Europa. Dar există posibilitatea ca unele mărfuri destinate Asiei să fie redirecționate spre continentul european, datorită temperaturilor blânde din regiune, care au redus cererea de gaz.

Evenimentele fără precedent necesită măsuri fără precedent

Există numeroase exemple de măsuri de aprovizionare de urgență pe piața mondială a petrolului, dar nu și pentru gaz. În timpul războiului civil din Libia, Arabia Saudită a fost de acord să-și mărească exporturile de petrol pe piața globală pentru a compensa deficitul de țiței libian, care a dus prețul petrolului la 120 de dolari pe baril.

Mai recent, Arabia Saudită a intermediat un acord cu membrii OPEC și aliații săi pentru o reducere fără precedent a producției de petrol în timpul pandemiei de Covid-19, pentru a evita ca prețurile petrolului să scadă la zero. Piața de gaze nu are aceeași cooperare globală, ceea ce a îngreunat un răspuns la criza aprovizionării.

„Prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, se consideră "banca centrală pentru petrol". Nu există un echivalent pe piața gazelor”, a declarat Helima Croft. Pentru vremurile fără precedent sunt necesare măsuri fără precedent.