Cercul vicios al exploatării culegătorilor de fructe, ademeniţi în ţările iberice de un vis frumos care devine coşmar

Mirajul fermelor de fructe din ţările iberice i-a atras pe mulţi străini, nu numai români şi est-europeni, ci şi din ţările asiatice. Dar cum deseori socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, odată ajunşi în ţara care li se părea "tărâmul făgăduinţei", visul a devenit pentru unii un adevărat coşmar. Le rămâne doar speranţa că după cinci ani de exploatare vor putea primi cetăţenie portugheză şi mult-râvnitul "paşaport al zmeurei".

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Povestea lui Sagar (n.r. nume schimbat pentru a proteja identitatea persoanei), un tânăr de 21 de ani originar din Nepal, este împărtăşită de mulţi imigranţi atraşi în Peninsula Iberică de acelaşi vis. După doar trei zile de la sosirea sa în Portugalia, acesta a început să se întrebe dacă nu cumva a făcut o mare greşeală. "Aveam aşteptări mari, voiam un loc de muncă bun, să fac mulţi bani", povesteşte el pentru The Guardian. "Dar realitatea era diferită."

A reuşit să se angajeze doar la o fermă de fructe din regiunea rurală Odemira din Portugalia. Iar pentru cele 16 ore de muncă efectivă, petrecute zilnic sub soarele torid, la temperaturi care depăşeau deseori 40 de grade Celsius, câştiga mai puţin decât salariul minim prevăzut de lege. Ştia că este exploatat, însă demisia ar fi însemnat să-şi ia adio de la viza de lucru, un risc pe care nu şi-l putea permite. 

Mii de imigranţi sunt exploataţi ani de zile, pentru a putea primi acte europene

Sagar este doar unul dintre cei peste 10.000 de tineri care şi-au părăsit ţara natală pentru a lucra în industria agricolă portugheză în valoare de 200 de milioane de lire sterline. Este vorba, în mare parte, despre culegători de fructe precum zmeură sau căpşuni, bunătăţi care urmează să ajungă pe rafturile supermarketurilor din Europa. Sunt atraşi în Portugalia de ceea ce mulţi au ajuns să numească "paşaportul zmeurei". Statutul lor, la limita legalităţii, este o problemă rezolvată rapid de oficialii ţării, întrucât odată ce se angajează şi au un venit stabil pot solicita rezidenţă temporară. Apoi, pentru o perioadă de 5 ani, pot aplica pentru a primi cetăţenie portugheză. "Are culoarea zmeurei pe cale să cadă din pom", povesteşte Sagar. "Paşaportul e unul din cele mai mari visuri. Îţi schimbă complet viaţa." 

Dar aceşti ani nu sunt deloc uşori pentru imigranţi, care îndură condiţiile grele de lucru şi teama constantă că vor rămâne fără loc de muncă. Asta le-ar nărui instantaneu orice speranţă că vor putea obţine mult-doritul paşaport. "Tuturor le e frică. Taxele au legătură cu salariul, documentele sunt legate de taxe. Dacă pierzi una, pierzi tot." Sagar e la jumătatea drumului, iar în mai puţin de trei ani va avea dreptul legal de a solicita paşaportul care îi va permite să trăiască şi să lucreze în Uniunea Europeană. "Se simt prinşi în capcană. (...) E un cerc vicios al exploatării", spune Alexandra Pereira, cercetătoare în domeniul migraţiei la Universitatea din Lisabona. 

Drumul spre Europa e scump şi plin de pericole. "Nu ştiam dacă aveam să mor"

Cei care trec graniţa ilegal spun că le plătesc şi 18.000 de euro "călăuzelor" pentru a intra în UE. Rahul, în vârstă de 28 de ani, îşi aminteşte drumul periculos prin Serbia, unde a traversat înot râuri adânci. "Nu ştiam dacă aveam să mor pe drum. Nimeni nu mă cunoştea, nu ştiau de unde vin. E o călătorie foarte, foarte dificilă." Iar riscurile imense nu i-au adus o soartă mai bună. A fost extrem de dezamăgit de condiţiile din Odemira şi s-ar fi întors imediat în India, însă avea datorii de 7.000 de euro, iar părinţii îşi vânduseră casa pentru ca el să ajungă în Europa. Se bazau pe el că va trimite acasă destui bani pentru a supravieţui cu toţii. "Am inima frântă, mi-e tare dor de ei. Dar nu am ce bani să le arăt." 

Autorităţile din Portugalia sunt în impas

Anul trecut, autorităţile din Portugalia au declarat că au de gând să rezolve problema, dar până în prezent situaţia imigranţilor culegători rămâne incertă. "Ne temem că mulţi dintre ei vor rămâne prinşi la mijloc, fără alternative până noile măsuri intră în vigoare", afirmă Sónia Pereira, înalt comisar al Migraţiei. În timp ce protestele angajaţilor acestor ferme sunt ignorate de toţi şi fără reprezentanţi de sindicat, viitorul acestor tineri se află sub un mare semn de întrebare. Speră, în continuare, la o viaţă mai bună şi să obţină în sfârşit paşaportul.