"Daţi-mi vă rog o pungă, sunt româncă de-a voastră și am băiatul pe front". Mărturiile dramatice ale românilor care au dus ajutoare în satele izolate din Herson

În timp ce liderii politici îşi aruncă vina de la unul la altul şi mii de soldaţi încă se luptă pentru a câştiga bătălii pe frontul din Ucraina, oamenii de rând au nevoie disperată de ajutor şi alinare. O echipă de voluntari români au pornit într-un convoi umanitar spre satele izolate din Herson unde au distribuit mâncare şi apă, produse de igienă şi haine pentru cei neputincioşi în faţa războiului.

• Alertă la Budapesta după ce Dunărea s-a revărsat. Sâmbătă atinge punctul maxim, iar apoi pericolul se mută în România

Speranţă şi alinare pentru ucrainenii aflaţi în satele izolate din Herson, sudul Ucrainei. O echipă de voluntari români, parte a ONG-ului Fight for Freedom, a oferit un ajutor nesperat celor cărora „nu doar războiul, ci şi inundaţiile le-au transformat viaţa într-un mare chin”. Oamenii au primit alimente, produse de igienă, apă şi haine pentru a-şi putea asigura în continuare traiul.

Voluntar: "Așa disperare pentru o pungă cu mâncare nu am văzut niciodată"

Voluntarii au ajuns în 13 sate, unele aflate la doar 3 kilometri de linia frontului, în ciuda oricărui pericol. „În timp ce distribuiam ajutorul oamenilor, se auzeau bombardamentele în apropiere. La un moment dat ne-au sfătuit să punem de urgență dubele sub niște copaci mari pentru ca acestea să nu se vadă de drone, totul s-a făcut cu foc automat, nu este indicat să fie adunate grupuri mari de oameni”, au povestit aceştia.

Cu lacrimi în ochi, înghesuiţi unii într-alţii din teama de a nu fi lăsaţi deoparte şi cu o groază implantată pe chip din ziua în care bombardamentele au început să se audă pentru prima dată în ţara lor, aproximativ 3000 de oameni au venit să ridice pachete din ajutoarele oferite de voluntari.

„Dumnezeu ne-a ajutat și am ajuns în satele izolate din Herson, sudul Ucrainei, conducând convoiul umanitar Fight for Freedom prin câmpuri cu porumb, trecând cu mașinile (pentru prima dată in viață) peste un pod de cale ferată, fiind opriți des de patrule ale armatei, într-un final destul de obosiți am ajuns la oameni care nu doar războiul dar și inundațiile le-au transformat viața un într-un mare chin.

Am ajuns în 13 sate (unele la doar 3 km de linia frontului), în timp ce distribuiam oamenilor ajutorul auzeam bubuitul obuzelor în apropiere, la un moment dat am fost sfătuiți să băgăm urgent camionetele sub niște copaci mari pentru a nu putea fi vazute din drone, totul s-a făcut la foc automat, nu este indicat să ai grupuri mari de oameni adunați la un loc, am estimat un număr de 3000 de persoane cărora le-am înmânat alimente, produse igienice, apă, haine...

Așa disperare pentru o pungă cu mâncare nu am văzut niciodată și cred că, de la sfârșitul celui de al doilea război mondial până la războiul din Ucraina, nu a mai fost o asemenea criză umanitară în Europa”, povesteşte Gheorghe Ignat, multiplu campion internațional la luptele greco-romane şi voluntar în asociaţia Fight for Freedom.

"Sunt româncă de a voastră și am băiatul pe front"

Românul a vorbit şi despre un moment extrem de emoţionant de care a avut parte în timp ce împărţea pachetele alături de colegii săi. O româncă a ieşit din mulţime şi a ţipat cerându-i ajutorul. Se temea că ar putea să nu mai rămână şi pentru ea ceva de mâncare. A mărturisit că trăieşte cu disperare de când copilul ei a plecat pe front.

„La un moment dat aud țipând pe românește din mulțime "dați-mi vă rog și mie o pungă, ca sunt româncă de a voastră și am băiatul pe front...", o doamnă în vârstă își făcea loc printre ceilalți "is româncă de-a voastră...is româncă de-a voastră..." i-am întins o pungă cu alimente și am rugat-o sa stea un pic de vorbă "cum de va-ți rătăcit pe aici doamnă..?" Am întrebat-o eu, "bărbatul m-a adus aici de 40 de ani, el a venit cu munca aici...", m-am bucurat să aud vorbind românește, deși pentru acești oameni nu poți decât să fi trist...”, a povestit Gheorghe Ignat.

Câţiva voluntari mai curajoşi au pornit ulterior spre câteva sate aflate lângă front, acolo unde puţini au curajul să meargă de teama bombardamentelor.

„Suntem recunoscători celor care s-au rugat pentru noi și le multumesc din inimă, stiu din experiența ca astfel de lucrări se fac pregătindu-te spiritual în prim rând, i-am cerut ghidului nostru să ne ducă acolo unde se ajunge greu, unde oamenii nu primesc mare lucru de la alte organizații, asta a și făcut însă la un moment dat ne întreabă "sunt câteva sate lângă front, vă băgați până acolo, aveți curaj?".

Am zis că nu avem curaj, dar avem credință că, dacă Dumnezeu știe că trebuie sa ajungem acolo, ne va și proteja, m-am uitat la echipă, unul din colegii mei a încredințat din cap că se bagă, am luat o singură camionetă și o mașină mică și am plecat.

Nu înainte să trimit mesaje către câteva persoane de încredere care știu că sunt oameni ai rugăciunii, i-am rugat să se roage, am primit pace în inimă atât eu cât și colegul meu, ni s-a alăturat și o fată, o colegă de la Fight for Freedom, am întrat aproape de front, ne-am făcut treaba, când primeau ajutorul unii dintre ei plângeau "pe aici nu trece nimeni..." zicea o doamnă mai în vârstă, am ieșit din zona aceea de risc teferi, am simțit mâna și protecția lui Dumnezeu fiecare minut și secundă.

Suntem acasă acum, lângă familii, pregătind logistica necesară pentru următoarele proiecte umanitare, Dumnezeu e bun, atât pot spune, El nu uită pe nimeni când este în necaz, nici măcar pe cei din buza frontului.

Vă rog rugați-vă pentru organizația noastră, pentru noi, pentru familiile noastre, rugați-vă că Dumnezeu să își proslăvească Numele prin tot ceea ce noi facem”, a conchis voluntarul Gheorghe Ignat.