Fosilele unei specii uriaşe de panda apărute în urmă cu milioane de ani, descoperite în China şi America de Nord

Paleontologii chinezi şi omologii lor din Statele Unite au descoperit fosilele unei familii prădătoare de panda uriaşi din preistorie, care erau caracterizaţi prin membre lungi şi abilităţi excelente de alergare, informează agenţia de presă Xinhua.

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

Actualul panda uriaş este un animal erbivor şi reprezintă singurul urs din genul şi specia sa, însă el făcea parte dintr-o familie înfloritoare în urmă cu mai multe milioane de ani. Cercetătorii de la Institutul de Palentologie a Vertebratelor şi de Paleoantropologie din cadrul Universităţii Chineze de Ştiinţe şi cei de la Muzeul American de Istorie Naturală au identificat un nou gen al unei "rude" dispărute a ursului panda uriaş. Acel nou gen, denumit Huracan, a fost descris pe baza unui număr important de materiale fosile descoperite în America de Nord şi în estul Asiei.

Specia de panda Huracan a apărut cu milioane de ani în urmă

Se crede că Huracan a apărut în ultima parte a perioadei Miocen, cu aproximativ 11,6 milioane - 5,3 milioane de ani în urmă, iar cele mai timpurii fosile ale acestei specii au fost găsite în Bazinul Linxia din provincia chineză Gansu, potrivit unui studiu publicat recent în revista American Museum Novitates.

Acea specie preistorică carnivoră s-a răspândit atât în Europa, cât şi în America de Nord. Deşi a dispărut relativ repede în Europa, ea a evoluat în două specii noi în America de Nord, potrivit studiului.

Oasele membrelor lui Huracan sugerează că avea abilităţi bune de alergare, însă membrele sale anterioare nu erau la fel de puternice şi de flexibile ca cele ale altor specii de urşi. Asta demonstrează că el se hrănea probabil cu animale precum oi şi cămile, nu cu animale mai musculoase, precum rinoceri şi elefanţi.

Noul gen deţine caracteristici împărtăşite cu Agriotherium şi cu Indarctos, doi urşi gigantici din preistorie, a căror relaţie evolutivă nu era până acum clarificată, potrivit Agerpres. Noul studiu a arătat că strămoşul comun al Huracan şi Agriotherium a evoluat din primii Indarctos sau dintr-un alt urs asemănător cu Indarctos, cel mai probabil în estul Asiei.

Totuşi, dentiţiile pentru Huracan şi Agriotherium erau mai specializate pentru carnivore decât în cazul majorităţii speciilor Indarctos, indicând o dispariţie a carnivorelor diversificate din punct de vedere al hranei ceva mai devreme în istoricul ce a marcat apariţia erbivorelor puternic specializate şi mai târziu diversificate în cadrul descendenţei ursului panda uriaş, conform noului studiu.

Huracan şi cel mai apropiat verişor al său, specia Agriotherium, i-au înlocuit pe strămoşii lor într-o perioadă marcată de o răcire globală semnificativă şi de expansiunea păşunilor, întrucât aveau o deplasare mai cursivă şi erau mai bine adaptaţi la habitatele deschise, au precizat autorii studiului.