Gisele Pelicot, mărturii din procesul care a şocat întreaga lume: "Eşti exact ca mine, îţi place violul"

Era noiembrie 2011, iar Gisèle Pelicot dormea prea mult. Îşi petrecea majoritatea weekendurilor în pat. Era supărată, deoarece în timpul săptămânii lucra din greu ca manager al unui lanţ de aprovizionare, iar timpul ei liber era preţios. În 2024, Gisele aşteaptă decizia judecătorilor în cazul de viol deschis împotriva fostului ei soţ Dominique, un proces care a şocat întreaga lume.

• Copii internaţi în saloane cu gândaci, mizerie şi lenjerii pătate într-un spital de pediatrie din Cluj-Napoca

În 2011, Gisele nu reuşea să rămână trează, adormind adesea fără să-şi dea seama şi trezindu-se ore mai târziu fără să-şi amintească faptul că s-a culcat, relatează BBC.

În ciuda acestui fapt, Gisèle, 58 de ani, era fericită. Se considera norocoasă că îl are alături pe Dominique, soţul ei de aproape 38 de ani. Acum că cei trei copii ai lor, Caroline, David şi Florian, erau mari, cuplul plănuia să se pensioneze în curând şi să se mute la Mazan, un sat cu 6 000 de locuitori din regiunea Provence, în sudul idilic al Franţei, unde Pelicot putea merge cu bicicleta, iar ea îl putea lua pe Lancôme, buldogul lor francez, la plimbări lungi.

"Prietenii noştri obişnuiau să spună că eram cuplul perfect"

Îl iubea pe Dominique de când s-au cunoscut, la începutul anilor 1970. „Când l-am văzut pe tânărul acela în pulover albastru, a fost dragoste la prima vedere”, va reflecta Gisèle mult mai târziu. Amândoi aveau o istorie familială complicată, marcată de pierderi şi traume, şi îşi găsiseră pacea unul cu celălalt. Cele patru decenii petrecute împreună au avut momente dificile - probleme financiare frecvente şi aventura ei cu un coleg la mijlocul anilor 1980 - dar au reuşit să treacă peste.

Ani mai târziu, când a fost rugată de un avocat să rezume relaţia lor, ea a spus: „Prietenii noştri obişnuiau să spună că eram cuplul perfect. Şi am crezut că ne vom trăi toate zilele împreună”.

În acel moment, Gisèle şi Dominique se aflau în părţi opuse ale unei săli de judecată din Avignon, nu departe de Mazan: ea înconjurată de copiii lor şi de avocaţii ei, iar el, îmbrăcat în haine gri, de puşcărie, în boxa acuzaţilor.

El risca pedeapsa maximă cu închisoarea pentru viol calificat şi devenea rapid cunoscut în Franţa şi în afara ei ca fiind - în cuvintele fiicei sale - „unul dintre cei mai mari prădători sexuali din ultimii 20 de ani”.

Dar în 2011, când Gisèle a simţit că doarme prea mult, nici nu îi trecea prin cap că aşa se vor desfăşura lucrurile.

Habar nu avea că, trecut bine de 50 de ani şi aproape de pensie, soţul ei, Dominique Pelicot, a petrecut mult timp pe internet, vorbind adesea cu utilizatorii forumurilor deschise şi ai camerelor de chat, unde materialul sexual - adesea extrem sau ilegal - era disponibil în mod liber.

Mai târziu, în faţa instanţei, el a indicat această fază ca fiind declanşatorul „perversiunii” sale, după o traumă din copilărie cauzată de violuri şi abuzuri: „Devenim perverşi atunci când găsim ceva care ne oferă mijloacele: internetul”.

Între 2010 şi 2011, un bărbat care pretindea că este asistent medical i-a trimis lui Pelicot fotografii ale soţiei sale, drogată cu somnifere până la inconştienţă. De asemenea, acesta i-a transmis lui Pelicot instrucţiuni precise pentru ca el să poată face acelaşi lucru cu Gisèle.

La început a ezitat - dar nu pentru mult timp. Prin încercări şi erori, şi-a dat seama că, cu doza potrivită de pastile, îşi poate cufunda soţia într-un somn atât de adânc, încât nimic nu o va trezi. Acestea îi fuseseră prescrise în mod legal de medicul său, care credea că Pelicot suferea de anxietate din cauza problemelor financiare.

El ar fi putut apoi să o îmbrace în lenjerie intimă pe care ea refuza să o poarte sau să o supună unor practici sexuale pe care nu le-ar fi acceptat niciodată în stare de conştienţă. El putea filma scenele, pe care ea nu le-ar fi permis când era trează.

Iniţial, el a fost singurul care a violat-o

Până când cuplul s-a stabilit în Mazan, în 2014, el şi-a perfecţionat şi extins operaţiunea. A păstrat tranchilizantele într-o cutie de pantofi din garaj şi a schimbat mărcile deoarece prima avea un gust „prea sărat” pentru a fi adăugată pe ascuns în mâncarea şi băutura soţiei sale, a declarat el ulterior.

Pe o cameră de chat numită „fără ştirea ei”, el recruta bărbaţi de toate vârstele pentru a veni şi a-i abuza soţia. Îi filma şi pe ei.

El a declarat instanţei că starea de inconştienţă a soţiei sale a fost clară pentru cei 71 de bărbaţi care au venit la ei acasă în decursul unui deceniu. „Eşti exact ca mine, îţi place violul”, i-a spus el unuia dintre ei în timpul discuţiei.

Pe măsură ce anii treceau, efectele abuzurilor la care Gisele era supusă noaptea au început să se infiltreze tot mai mult în viaţa ei de zi cu zi. A slăbit, i-au căzut smocuri de păr şi pierderile de cunoştinţă au devenit mai frecvente. Era copleşită de anxietate, convinsă că se apropie de moarte.

Familia ei a devenit îngrijorată. Părea sănătoasă şi activă atunci când îi vizita.

„O sunam, dar de cele mai multe ori Dominique era cel care răspundea. El ne spunea că Gisèle dormea, chiar şi în mijlocul zilei”, a declarat ginerele ei, Pierre. „Dar părea probabil pentru că făcea atât de multe [când era cu noi], în special alerga după nepoţi.”

Vizita la secţia de poliţie care a schimbat totul

Uneori, Gisèle era aproape de a avea suspiciuni. Odată, observase culoarea verde a unei beri pe care i-o dăduse soţul ei şi se grăbise să o toarne în chiuvetă. Altă dată, observase o pată de înălbitor pe care nu-şi amintea să o fi făcut pe o pereche nouă de pantaloni. „Nu cumva mă droghezi, nu-i aşa?”, îşi aminteşte ea că l-a întrebat. El a izbucnit în lacrimi: „Cum poţi să mă acuzi de aşa ceva?”

În general, însă, se simţea norocoasă că îl avea alături în timp ce se confrunta cu problemele ei de sănătate. A dezvoltat probleme ginecologice şi a fost supusă mai multor teste neurologice pentru a determina dacă suferă de Alzheimer sau de o tumoare pe creier, aşa cum se temea, însă rezultatele nu au explicat oboseala crescândă şi pierderile de cunoştinţă.

Câţiva ani mai târziu, în timpul procesului, fratele lui Dominique, Joel, medic, a fost întrebat cum a fost posibil ca toate cadrele medicale să nu fi pus niciodată cap la cap indiciile şi să înţeleagă că Gisèle a fost victima fenomenului puţin cunoscut al supunerii chimice - violul facilitat de medicamente. „În domeniul medicinei, găsim doar ceea ce căutăm, iar noi căutăm ceea ce ştim”, a răspuns el.

Gisèle se simţea mai bine doar atunci când era departe de Mazan - o ciudăţenie pe care abia o observa. La întoarcerea din una dintre aceste călătorii, în septembrie 2020, Dominique i-a spus, în lacrimi: „Am făcut o prostie. Am fost surprins filmând sub hainele femeilor într-un supermarket”, şi-a amintit ea în timpul procesului.

Ea a fost foarte surprinsă, a spus ea, pentru că „în 50 de ani, el nu a avut niciodată un comportament nepotrivit sau nu a folosit cuvinte obscene la adresa femeilor”.

Gisele a spus că l-a iertat, dar i-a cerut să îi promită că va căuta ajutor. El a consimţit, „şi am rămas la asta”, a spus ea.

Dar Dominique trebuie să fi ştiut că sfârşitul era aproape. La scurt timp după ce a fost arestat în supermarket, poliţia i-a confiscat cele două telefoane şi laptopul, unde aveau să găsească în mod inevitabil peste 20.000 de videoclipuri şi fotografii în care soţia sa era violată de el şi de alte persoane.

„Am urmărit acele videoclipuri ore întregi. A fost tulburător. Bineînţeles că a avut un impact asupra mea”, a declarat Jérémie Bosse Platière, şeful anchetei, în faţa instanţei.

„În 33 de ani în poliţie, nu am văzut niciodată aşa ceva”, a declarat colegul său Stéphane Gal. „A fost sordid, a fost şocant”.

Echipa sa a fost însărcinată cu depistarea bărbaţilor din videoclipuri. Ei au verificat chipurile şi numele bărbaţilor înregistraţi cu atenţie de Dominique cu ajutorul tehnologiei de recunoaştere facială. În cele din urmă, au reuşit să identifice 54 dintre ei, în timp ce alţi 21 au rămas fără nume.

Unii dintre bărbaţii care nu au fost identificaţi au declarat în conversaţiile cu Dominique că şi ei îşi drogau partenerele. „Aceasta este, pentru mine, cea mai dureroasă parte a cazului”, a declarat Bosse Platière. „Să ştiu că există femei care ar putea fi încă victime ale soţilor lor.”

Cum a aflat Gisele adevărul

La 2 noiembrie 2020, Dominique şi Gisèle au luat micul dejun împreună înainte de a se îndrepta spre o secţie de poliţie, unde el fusese citat în legătură cu incidentul cu „upskirting”. Ea a fost rugată de un poliţist să îl urmeze într-o altă cameră. Ea a confirmat că Dominque era soţul ei - „un tip grozav, un om bun” - dar a negat că ar fi participat vreodată la swinging cu el sau că s-ar fi angajat în sex în trei.

„Îţi voi arăta ceva ce nu-ţi va plăcea”, a avertizat-o poliţistul, înainte de a-i arăta o fotografie cu un act sexual.

La început, ea nu a recunoscut niciuna dintre cele două persoane. Când a făcut-o, „i-am spus să se oprească... Totul s-a prăbuşit, tot ce am construit timp de 50 de ani”.

A fost trimisă acasă în stare de şoc, însoţită de un prieten. A trebuit să le spună copiilor ei ce s-a întâmplat. Amintindu-şi de acel moment, Gisèle a spus că „ţipetele fiicei sale sunt pentru totdeauna întipărite în mintea mea”. Caroline, David şi Florian au venit la Mazan şi au golit casa. Mai târziu, pe laptopul lui Dominique au fost găsite şi fotografii cu o Caroline aparent drogată, deşi acesta a negat că ar fi abuzat de ea.

Nu îţi poţi imagina inimaginabilul

David, cel mai mare dintre copii, a declarat că nu mai aveau nicio fotografie de familie pentru că „au scăpat de tot ce avea legătură cu tatăl meu”. În câteva zile, viaţa lui Gisèle a fost redusă la o valiză şi câinele ei.

Între timp, Dominique şi-a recunoscut faptele şi a fost arestat oficial. El a mulţumit poliţiei pentru că „l-a eliberat de o povară”.

El şi Gisèle nu s-au mai întâlnit până când nu au stat faţă în faţă în sala de judecată din Avignon, în septembrie 2024. Până atunci, povestea soţului care şi-a drogat soţia timp de un deceniu şi a invitat străini să o violeze a început să se răspândească în întreaga lume, ajutat de decizia neobişnuită şi remarcabilă a lui Gisèle de a renunţa la anonimat şi de a deschide procesul publicului şi mass-media.

„Vreau ca orice femeie care se trezeşte într-o dimineaţă fără amintiri din noaptea precedentă să îşi amintească ce am spus”, a declarat ea. „Pentru ca nicio altă femeie să nu mai cadă pradă supunerii chimice. Am fost sacrificată pe altarul viciului, iar noi trebuie să vorbim despre asta.”

Echipa sa de avocaţi a reuşit, de asemenea, să obţină ca înregistrările video să fie prezentate în instanţă, susţinând că acestea ar „anula teza violului accidental” - respingând linia de apărare conform căreia bărbaţii nu au vrut să o violeze pe Gisèle, deoarece nu şi-au dat seama că era inconştientă.

„A vrut ca ruşinea să schimbe tabăra şi a făcut-o”, a declarat în noiembrie o femeie care a venit să urmărească procesul din Avignon. „Gisèle a întors totul pe dos. Nu ne aşteptam la o femeie ca aceasta”.

Medicul legist Anne Martinat Sainte-Beuve a declarat că, în urma arestării soţului său, Gisèle era în mod clar traumatizată, dar calmă şi distantă - un mecanism de adaptare adesea folosit de supravieţuitorii atacurilor teroriste.

Gisèle însăşi a declarat că este „un câmp de ruine” şi că se teme că restul vieţii sale ar putea să nu fie suficient pentru a se reconstrui. Sainte-Beuve a declarat că Gisèle i s-a părut „extrem de rezistentă”: „Ea a transformat ceea ce ar fi putut să o distrugă în forţă”.

Cu câteva zile înainte de începerea procesului, divorţul soţilor Pelicot a fost finalizat. Gisèle a revenit la numele ei de fată. A folosit numele Pelicot la proces pentru ca nepoţii ei să fie „mândri” că sunt rude cu ea şi nu ruşinaţi că sunt asociaţi cu Dominique. De atunci s-a mutat într-un sat departe de Mazan. Merge la psihiatru, dar nu ia niciun medicament, deoarece nu mai doreşte să consume nicio substanţă. Continuă să facă plimbări lungi, dar nu mai este obosită.

În primele zile ale procesului, soţul Carolinei, Pierre, a depus mărturie. Un avocat al apărării l-a întrebat despre anii Mazan, când Gisèle suferea de pierderi de memorie, iar soţul ei o însoţea conştiincios la consultaţii medicale nereuşite. Cum a putut familia să nu-şi dea seama ce se întâmplă?

Pierre a dat din cap.

„Uiţi un lucru”, a spus el. „Nu vă puteţi imagina inimaginabilul.”