În "Valea rinichilor" din Nepal, localnicii au fost nevoiţi să-şi vândă un organ din cauza sărăciei. Au fost păcăliţi că le va creşte la loc

Satul Hokse din Nepal este cunoscut drept "Valea rinichilor" deoarece cel puţin o persoană din fiecare gospodărie şi-a vândut un rinichi. Acum, sărăcia alimentează o nouă criză de sănătate în țară, scrie SkyNews.

• Cum şi-a falsificat un senator POT CV-ul: Paul Pintea are doar 10 clase, calificarea zidar și studii la "academia matrimonială"

Disperaţi şi copleşiţi de neajunsuri, Kanchha și Ram, doi bărbaţi în vârstă de 40 de ani au fost nevoiţi să-şi vândă câte un rinichi. Kanchha încă suferă de dureri și nu poate munci din cauza urmărilor intervenției chirurgicale. "Este imposibil să numărăm câți au făcut-o", spune el. "Peste tot, în acest sat, atât de multe persoane și-au vândut rinichii".

Satul Hokse din Nepal are o istorie unică și extrem de tulburătoare. Este cunoscut sub numele de "Valea Rinichilor" pentru că cel puţin câte o persoană din aproape fiecare gospodărie și-a vândut câte un rinichi. De ani de zile, brokerii vizitează zona, convingându-i pe localnici să renunțe la un organ, în ciuda faptului că este ilegal.

Acum, sătenii afectaţi încearcă cu disperare să scape de această practică. Unii spun că au fost exploatați, alții pretind că li s-a spus chiar că rinichii lor vor crește la loc. Unii au murit în timpul intervenţiei. În prezent, sărăcia alimentează o altă criză de sănătate în Nepal - iar rinichii sunt din nou în centrul acesteia.

Un număr tot mai mare de nepalezi au ales să lucreze peste hotare în statele din Golf și în Malaysia pentru a câștiga mai mulți bani pentru familiile lor de acasă. Dar acest fenomen social vine cu propriile sale pericole. Bărbații tineri, odată sănătoși, se întorc în Nepal având nevoie disperată de un transplant de rinichi. Unii oameni de știință spun că acesta este rezultatul expunerii la căldură extremă și la deshidratare severă din zonele în care ajung să lucreze.

1 din 10 organe transplantate au fost traficate, la nivel global

Cu câțiva ani în urmă, Suman, în vârstă de 31 de ani, era la capătul puterilor. Îngenuncheat de sărăcie, bărbatul a luat în calcul chiar să-şi pună capăt zilelor. Simțea că nu avea altă "opțiune" decât să călătorească în India pentru a-și vinde rinichiul unei femei care pretindea că este sora lui. A fost un proces fizic epuizant care l-a marcat. A fost plătit cu 3.000 de lire sterline. 

"M-am simțit slăbit și am leșinat", spune el. "Când m-am trezit, mă durea foarte tare. Acum nu pot să muncesc și încerc să îi avertizez pe toţi să nu-și vândă rinichiul". Suman nu era sigur dacă doctorul știa ce face, dar legea indiană este clară - donatorii trebuie să fie înrudiți și trebuie să prezinte documentele relevante. 

Traficul de organe rămâne o preocupare majoră în India. Este alimentată de un decalaj mare între cerere și ofertă. Lipsa donatorilor a dat naștere unei piețe negre, medicii și spitalele fiind printre cei expuși în investigațiile privind cazurile „bani pentru rinichi”. Dar nu este un fenomen unic în India. Estimările sugerează că la nivel global, unul din zece organe transplantate au fost traficate. 

"Agenții au făcut documente false în Kathmandu, inclusiv cărți de identitate indiene", spune Kanchha, care și-a vândut de asemenea rinichiul în India. "Rinichiul meu a fost donat unei surori false. Cred că doctorul din India știa că l-am vândut." 

În Hokse, localnicii insistă că nimeni nu-și mai vinde rinichii - dar unii își asumă încă riscuri extreme pentru a încerca să-și îmbunătățească viața. Jit Bahadur Gurung a lucrat trei ani în Arabia Saudită. La doar 29 de ani a făcut patru ore de dializă - pe care o face de trei ori pe săptămână - la Centrul Național de Rinichi din Kathmandu. 

Arată obosit și retras. "A trebuit să lucrez în căldură extremă - în jur de 50 de grade", spune el. "Nu aveam timp să mănâncăm prânzul, să mergem la toaletă sau să bem apă."  Descriind momentul în care și-a dat seama că ceva nu este în regulă, spune: "Mi-era foarte cald. Brusc, am simțit cum mi se umflă picioarele și nu mai puteam merge. Apoi mi s-a spus că mi-a cedat rinichiul". 

Semnal de alarmă

Simptomele insuficienței renale pot trece adesea neobservate și până când muncitorii migranți ajung înapoi în Nepal, adesea este prea târziu. Jit este disperat să găsească acum un donator. Dar donatorul trebuie să fie un membru al familiei și nu există suficiente potriviri pozitive. 

Un chirurg renumit de la Centrul de Transplant de Organe Umane din Nepal obișnuia să efectueze transplanturi doar pe bătrâni, dar recent a văzut tineri cu rinichi cicatrizați și micșorați. Dr. Pukar Shresth a observat un model: tinerii mergând la muncă în țări cu temperaturi ridicate, se expun la căldură mare, cu puțină apă și se întorc cu rinichii complet distruși.

Deşi țări precum Qatar au redus orele de muncă într-o căldură insuportabilă, suferința nepalezilor nu a încetat. Potrivit unor studii, riscul de căldură extremă în statele din Golf a crescut mult în ultimii ani din cauza schimbărilor climatice. Și un raport recent al Human Rights Watch a declarat că lucrătorii migranți sunt trataţi fiind de unică folosință. Şi spitalele din Nepal trag un semnal de alarmă cu privire la pericolele unei lumi care se încălzește și prețul mare pe care îl plătesc cei care trăiesc din exploatarea cărbunelui.