"Inima fiului meu bate!" Momentul sfâșietor în care o mamă ascultă inima băiețelului ei bătând în pieptul altui copil, după un transplant în premieră efectuat în Ucraina

Este imposibil să-ți găsești cuvintele și să-ți stăpânești lacrimile, privind fotografia unei mame care ascultă inima fiului ei bătând în pieptul altui copil. O imagine zguduitoare publicată de Institutul Inimii din Kiev, acolo unde, în mijlocul războiului furibund, o fetiță de 6 ani a primit inima unui băiețel de 4 ani, în primul transplant de acest fel din Ucraina.

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

În spatele fiecărui transplant de inimă se află două povești, una care se termină și cealaltă care primește șansa de a se naște și de a continua. Pentru micuțul Yura, destinul s-a frânt la doar 4 anișori, în urma unei hemoragii cerebrale cauzate de un anevrism. 

Tragedia a avut loc pe 3 iulie, iar părinții băiețelului au găsit puterea să le ofere o speranţă la viaţă altor trei copilași. Au acceptat ca fiul lor, aflat în moarte cerebrală, să fie donator de organe. Un băiat de 12 va trăi acum normal datorită rinichilor primiţi, iar un adolescent de 15 ani a primit o nouă şansă printr-un transplant hepatic. 

Inima lui Yura a ajuns să bată în pieptul unui fetițe de 6 ani

Inima lui Yura a ajuns să bată în pieptul unui fetițe de 6 ani, în urma unei operații de trei ore efectuate de către o echipă de medici condusă de dr. Boris Todurov, la Institutul Inimii din Kiev. 

A fost primul astfel de transplant din Ucraina, atât donatorul, cât și primitorul fiind copii foarte mici, a precizat Institutul.

În Ucraina, zeci de copii au nevoie de transplant. În fiecare zi, în fiecare minut, părinții lor așteaptă vestea că s-a găsit donator pentru micuțul lor. Acest lucru îl știa bine și mama lui Yura, care este ea însăși medic. Pe 12 iulie, la cinci zile după nenorocirea care i-a lovit familia, Ekaterina Sotnikova a împărtășit povestea ei într-o postare pe Facebook. A vorbit despre fiul ei, și-a explicat decizia de a dona organele și și-a exprimat speranța că gestul ei "va oferi o șansă la viață mai multor oameni".

"Yura s-a născut în Zaporojie, unde, înainte de binecunoscutele evenimente din țară, am trăit fericiți, ca o familie. Forțați de împrejurări, în primăvara acestui an, eu și fiul meu am ajuns în orașul Rivne. 

Prin urmare, oricât de greu îmi este să scriu acum, voi încerca...

Sper și cred că povestea mea va extinde înțelegerea a ceea ce se întâmplă și va oferi o șansă la viață cât mai multor oameni.

Am înțeles totul... ca medic, dar nu am putut accepta... ca mamă

Pe 3 iulie, cu Yurochka mea s-a întâmplat o nenorocire. Fiul meu sănătos și vesel a suferit o hemoragie cerebrală spontană după un pui de somn. Nu au existat căderi, lovituri la cap sau orice altă cauză. Din păcate, asta s-a întâmplat, nu este nimeni de vină, un caz la un milion și s-a întâmplat cu fiul meu. Hemoragie intracerebrală în trunchiul cerebral... cu toate consecințele care decurg. Scanarea CT a fost efectuată în următoarea oră. Când mi-au fost anunțate rezultatele, nu-mi voi uita niciodată șocul și groaza. Am înțeles totul... ca medic, dar nu am putut accepta... ca mamă. În calitate de mamă am început să lupt pentru viața unicului meu fiu, să caut soluții. După câteva zile, conștiința mea a început să accepte realitatea. Dar tocmai această realitate, de-a lungul anilor de muncă la terapie intensivă, îmi este foarte apropiată și de înțeles. Există o inevitabilitate, știu cum arată. Moartea creierului. E doar o chestiune de timp. Ce se întâmplă mai departe cu corpul, cu siguranță am văzut de multe ori. Există însă o alternativă, departe de a fi populară, pentru majoritatea dincolo de înțelegere și percepție. 

Transplantul. Donare.

Desigur, știam că aceste operații se desfășoară în Ucraina, dar nu știam despre donatorii copii. Fiul meu nu mai putea fi salvat, mi-am dat seama de asta într-un final. Și știam că există șansa de a salva pe altcineva. Acest gând s-a instalat ferm în capul meu. Și scopul a fost să se întâmple. 

Eu însumi am fost inițiatorul. Din exterior pare nebunesc. Dar s-a întâmplat că nu sunt doar mamă, ci și medic. Și înțelegerea mea a ceea ce se întâmplă este mult mai largă decât cea a oamenilor departe de medicină. Atât de mulți oameni au ajutat și au luat parte la implementarea planului, încât mi-e teamă să încep chiar să scriu o listă pentru a nu rata pe nimeni. Toate problemele organizatorice și transportul au fost decise de Spitalul Regional de Copii Rivne și Institutul Inimii din Kiev. Sincera mea mulțumire tuturor. Și așa am ajuns la Kiev, la Institutul Inimii din Ucraina. Micul meu erou a supraviețuit drumului. Punerea unui diagnostic al morții cerebrale nu este atât de rapid și ușor pe cât pare din exterior. Numai după examinări ample, constatarea și rezolvarea tuturor aspectelor legale, munca transplantologilor este permisă. Este foarte dureros pentru mine să scriu mai departe, dar voi încerca să-mi adun cumva gândurile. 

Fiul nostru a fost dus în sala de operație de către tot personalul. Prin ale mele le-am văzut lacrimile. Vă mulțumim pentru înțelegere și sprijin. Sunteți Oameni și Medici cu majuscule! Boris Mihailovici Todurov, faci lucruri grozave și nu poți decât să fii mândru de echipa ta de medici. Inima lui Yura, care bate în pieptul lui Solomiyka, este dovada. Am așteptat până târziu în noapte rezultatul operației. Când mi s-a spus că inima deja bate în pieptul altui, am zâmbit sincer pentru prima dată. Inima fiului meu bate! Mai târziu, am aflat despre băieții salvați de la clinica Okhmatdyt. Mă bucur că măcar acești copii vor avea șansa la o viață sănătoasă.

Luni seara, 3 iulie, lumea mea s-a prăbușit și nu va mai fi niciodată la fel

Dimineața am văzut-o pe Solomiyka, i-am ascultat inima. Din punct de vedere mental, eram pregătită pentru asta. Dar când s-a trezit și și-a sunat mama, am fost confuză. 

Pierderea mea este ireparabilă. Luni seara, 3 iulie, lumea mea s-a prăbușit și nu va mai fi niciodată la fel. Dar cred și sper că pe 9 iulie a fost redată pacea acestor trei copii. Doar noi înșine facem lumea un loc mai bun", a scris mama lui Yura pe Facebook.

Operații pe cord în timpul războiului

Până în prezent, în acest an, 23 de transplanturi de inimă au fost efectuate în Ucraina în timpul războiului, a anunțat Institutul Inimii.

Dacă o operație este deja în curs de desfășurare și sistemele antiaeriene sunt activate, operația nu poate fi întreruptă și va continua chiar dacă are loc un atac asupra orașului, au declarat reprezentanții Institutului Inimii pentru CNN.

În cazul în care operația nu a început, echipa de medici și pacientul așteaptă ca sirenele de raid aerian să se oprească, apoi intervin. La începutul acestui an, când Kievul era mai puțin protejat de apărarea aeriană, toți pacienții au fost coborâți într-un adăpost special amenajat pentru bombardament. Institutul Inimii a achiziționat generatoare speciale pentru ca operațiile să poată continua în timpul penelor de curent și are o sursă autonomă de apă.