Macron, pus la zid de presă pentru artificiul prin care a trecut legea pensiilor: "Piromanul de la Elysée"

"Dovadă de slăbiciune", "eşec" sau "farsă" - presa franceză critică în unanimitate vineri adoptarea fără vot, prin recurgerea la articolul 49.3 din Constituţia franceză, la care a apelat Emmanuel Macron pentru trecerea reformei pensiilor şi îl acuză pe preşedinte pentru criza politică şi socială care ameninţă Franţa, relatează AFP, citat de Agerpres.

• China îi dă replica lui Trump. Anunţă tarife vamale de 34% la toate produsele americane începând cu 10 aprilie

Presa internaţională nu a rămas datoare, subliniind precum New York Times că "disputa privind pensiile arată un Macron slăbit şi mai izolat" sau Die Zeit că "această reformă va fi mult timp o povară pentru ţară". "Ce dovadă de slăbiciune", a scris Jean-Marcel Bouguereau în cotidianul regional La République des Pyrénées. "Guvernul nu dispune de o majoritate absolută pentru a trece cea mai importantă reformă a celui de al doilea mandat de cinci ani", a adăugat el, estimând că "se anunţă o criză politică enormă".

"Câştig politic zero, cost social major", scrie Florence Chédotal în La Montagne. Eşec al unei tactici care este un simbol al "singurătăţii răsunătoare a preşedintelui", adaugă ea. "Cum poţi să restabileşti controlul când mama tuturor reformelor are un asemenea rezultat?", se întreabă ea.

"Emmanuel Macron s-a imobilizat singur într-un impas politic", scrie Patrick Jankielewicz în La Voix du Nord. "Dacă trebuia să salveze reforma pensiilor, nu avea decât un mod de a o face: trebuia să meargă la vot. Însemna bineînţeles să rişte să fie învins, dar în politică uneori e mai bine să cazi cu onoare decât să treci în forţă şi fără glorie cu riscul de a arunca benzină peste incendiul social", a adăugat el.

"Mandat deja încheiat?"

"O întrebare se ridică deasupra tuturor celelalte după această zi istorică: la unsprezece luni după începerea sa, mandatul de cinci ani al lui Emmanuel Macron s-a terminat deja?", se întreabă Maurice Bontinck în La Charente Libre, pentru care utilizarea articolului 49.3 "sună ca o dovadă de slăbiciune a ceea ce poate fi numit astăzi 'minoritatea prezidenţială'.

"Gustul eşecului", titrează la rândul său Yves Thréard în Le Figaro, care apreciază, de asemenea, că "executivul este slăbit mai mult ca oricând". Aceeaşi constatare o face şi Christophe Lucet în cotidianul Sud-Ouest, care vorbeşte despre "un tandem slăbit care va trebui să gestioneze situaţia".

"Furia sindicală şi populară care s-a intensificat ieri (joi - n.r.), după şedinţa eşuată de la Palatul Bourbon, este plină de ameninţări. În cel mai rău caz se va produce un blocaj prelungit al ţării. Iar dacă nu se va întâmpla asta, va exista un resentiment care va găsi alte motive pentru a se exprima, limitând voinţa de reformă a guvernului", avertizează editorialistul. "Preşedintele ar putea salva ceva anunţând că legea va fi abrogată după această adoptare antidemocratică. Dar nu este genul său să-i asculte pe francezi", şi-a exprimat regretul Dov Alfon în Libération.

"Piromanul de la Elysée"

"Criză a regimului", titrează la rândul său Maud Vergnol în L'Humanité. "Prin acest nou recurs la articolul 49.3, divorţul între instituţiile noastre şi popor este consumat, apogeul unei crize a delegitimării politice, deschizând cale largă tentaţiilor autoritare. Piromanul de la Elysée este unicul responsabil pentru această situaţie", apreciază ea.

Mai măsurată în criticile ei, presa internaţională prezintă totuşi aceeaşi imagine a unui preşedinte slăbit şi a unei situaţii sociale explozive în Franţa. "Republica blocată", titrează Die Zeit, potrivit căruia "există reforme din care un guvern nu-şi revine niciodată".

"Încrederea în preşedinte şi parlament, deja în picaj, a suferit o lovitură suplimentară în această joi. Emmanuel Macron este primul responsabil", apreciază săptămânalul german. Utilizarea articolului 49.3 simbolizează "eşecul politicii şi o criză instituţională profundă", consideră Ana Fuentes în El Pais.

Corespondenta la Paris a cotidianului spaniol scrie că "Macron, a cărui popularitate este la nivelul cel mai scăzut, (...) a intrat în aceeaşi fază ca predecesorii săi Alain Juppé, în 1995, şi Nicolas Sarkozy, în 2010, când au reformat şi ei pensiile".