Mesajul de adio al lui Sven-Goran Eriksson, bolnav de cancer în fază terminală. "Am avut o viaţă frumoasă. Poate prea frumoasă"

"Am avut o viaţă frumoasă. Poate prea frumoasă". Suferind de cancer pancreatic în fază terminală, fostul antrenor suedez Sven-Goran Eriksson (76 de ani) a transmis un emoţionant mesaj de adio în documentarul Sven, care va fi disponibil din 23 august pe Prime Video, relatează RMC Sport.

• Vortex polar peste România. Iarna se reîntoarce în forță cu răcire accentuată, ploi, lapoviță şi ninsori, inclusiv în Bucureşti

"Cred că tuturor ne este teamă de ziua în care vom muri, dar viaţa este şi moarte", a spus el. "Sper că, la final, oamenii vor spune: da, a fost un om bun, dar nu toată lumea va spune asta. Sper că vă veţi aminti de mine ca de un om pozitiv care a încercat să facă tot ce a putut. Să nu vă pară rău, doar să zâmbiţi. Mulţumesc pentru tot, antrenorilor, jucătorilor, publicului, a fost fantastic. Aveţi grijă de voi şi de viaţa voastră. Şi trăiţi-o".

Globetrotter, Sven-Goran Eriksson a devenit primul selecţioner străin din istoria Angliei (2001-2006), înainte de a conduce Mexic (2008-2009), Coasta de Fildeş (2010) şi Filipine (2018-2019), între câteva escapade în campionatul Chinei. Cariera sa de antrenor a început în 1979 cu IFK Göteborg, cu care s-a făcut remarcat prin câştigarea Cupei UEFA în 1982.

Cine este Sven-Goran Eriksson

Sven-Goran Eriksson a demisionat anul trecut din funcţia de director sportiv al grupării Karistad Football. El a fost la conducerea naţionalei Angliei din 2001 până în 2006, antrenând jucători precum David Beckham, Steven Gerrard şi Frank Lampard. Eriksson a condus echipa la Euro 2004 şi la două ediţii ale Cupei Mondiale.

Eriksson şi-a început cariera de manager la Degerfors în 1977, înainte de a se alătura echipei suedeze Gothenburg, unde a câştigat titlul suedez, două cupe ale Suediei şi Cupa Uefa în 1981. Apoi, el a avut două perioade la Benfica (Portugalia), precum şi la echipele italiene Roma, Fiorentina, Sampdoria şi Lazio, unde a câştigat şapte trofee, inclusiv titlul în Serie A, două Cupe ale Italiei şi Cupa Cupelor.

Eriksson a demisionat din postul de la Lazio în ianuarie 2001 pentru a-i succeda lui Kevin Keegan la conducerea naţionalei Angliei. În perioada în care a fost selecţioner al Angliei, Eriksson a condus echipa celor "Trei Lei" la o victorie celebră cu 5-1 împotriva Germaniei la Munchen, în timpul calificărilor pentru Cupa Mondială din 2002.

Eriksson a condus două campanii ale Angliei la Cupa Mondială, părăsind ambele ediţii din 2002 şi 2006 în faza sferturilor de finală. După un mandat de cinci ani, în ianuarie 2006 s-a anunţat că Eriksson urma să părăsească postul după Cupa Mondială din acea vară din Germania, deşi mai avea doi ani de contract.

Anii în care a fost selecţionerul Angliei au fost marcaţi de scandaluri legate de viaţa sa privată, inclusiv de dezvăluirea de către ziare a unor relaţii cu prezentatoarea de televiziune Ulrika Jonsson în 2002 şi cu fostul secretar al Federaţiei de Fotbal, Faria Alam în 2004.

La un an după ce a părăsit postul de selecţioner al Angliei, Eriksson a fost numit antrenor al echipei Manchester City şi a condus 45 de meciuri înainte de a se despărţi de aceasta în iunie 2008. După plecarea de la Manchester City, Eriksson a trecut pe la Leicester City, dar şi pe la echipele naţionale ale Mexicului, Coastei de Fildeş şi Filipine.

De asemenea, a avut o scurtă perioadă ca director de fotbal la Notts County, echipă din League Two, în 2009-2010. Ultimele sale cluburi au fost la Guangzhou R&F, Shanghai SIPG şi Shenzhen din Superliga chineză între 2013 şi 2017.