Nemții se plâng că îi dor toate oasele, după ce au cules singuri sparanghel, pentru că muncitorii români nu au mai ajuns la fermele lor

Nemții se plâng că îi dor toate oasele, după ce au cules singuri sparanghel, pentru că muncitorii români nu au mai ajuns la fermele lor. Unii fermierii și-au chemat potențialii cumpărători să-ași culeagă singuri marfa.

• Când scăpăm de vortexul polar şi ninsori. Jumătate din ţară, paralizată de zăpezi

• Mii de români culeg sparanghel în fermele din Germania.
• Alții sunt încă așteptați să ajungă pe plantații.

Zilele trecute, muncitorii sezonieri din România ar fi trebuit să sosească la Albertushof, în St. Leon-Rot, pentru culegerea sparanghelului. Dar, din cauza pandemiei de coronavirus, există probleme cu zborul românilor, acesta a fost amânat de mai multe ori.

Până când românii vor ateriza la Karlsruhe, fermierii au permis localnicilor să închirieze rânduri de sparanghel și să culegă, iar apoi să ia acasă din el cât doresc.

Ideea a fost bine primtă, până când clienții au descoperit că de fapt nu e deloc o muncă ușoară, scrie rnz.de. Ferman din Albertushof unde erau așteptați mai mulți români a închiriat 20 de rânduri de 230 de metri fiecare pentru persoanele care doresc să-și culeagă propriul sparanghel.

"E foarte distractiv, dar la început toate oasele mă dor.", spune Natascha Heinzmann. Ultima dată când a cules sparanghelul a fost cu bunicul, în copilărie. Situația este similară pentru Anna Frey, din St. Leon, care a scos sparanghelul ca pe vremea copilăriei. Cele două femeie culeg cam trei kilograme pe zi, lucrând în ture alături de familiile lor.

La ferma Straussenhof Nauert din Walldorf, proprietarul, Lars Kruger, a lansat un apel pe Facebook pentru a găsi muncitori localnici, a avut 30 de aplicanți și a angajat 12, dar aceștia au renunțat după câteva zile, fiind depășiți fizic, pentru că, spune fermierul, nu este o muncă ușoară, necesită multă putere.

Carolin Schiller a lucrat ca profesor de yoga în Asia până cu puțin timp înainte de izbucnirea pandemiei. Deoarece nu poate călători din cauza restricțiilor de călătorie, a ajuns la fermă, să culeagă sparanghel: "E o muncă grea și după ea, căzi lat pe canapea." În mod normal, toți cei intervievați au muncit de la 6 dimineața la ora 14, dar foarte puțini s-au mai întors pe câmp după o zi de muncă.