Cum arată o misiune de rutină a soldaților români în mediul ostil din Kandahar, Afganistan
În teatrul de război, fiecare misiune vine cu riscuri.
De Sonia Simionov la 20.03.2018, 02:03
În teatrul de război, fiecare misiune vine cu riscuri. Mine, sisteme explozive improvizate, rachete neexplodate sau maşini capcană - sunt cele mai mari pericole la care sunt expuşi militarii noştri în fiecare zi. Una dintre cele mai importante operaţiuni este cea de „curăţare", adică identificarea acestor dispozitive şi detonarea controlată înainte ca ele să facă victime.
La şase fără un sfert dimineaţa, în bază se dă alarma! "Mesaj important! Va fi executată o tragere cu foc, în următoarele cinci minute! Repet, va fi executată o tragere cu foc, în următoarele cinci minute!", spune vocea care alarmează.
De data aceasta, ne-au ratat. În urmă cu câteva zile, însă, insurgenţii au lovit ţinta. Baza aeriană a fost atacată cu o rachetă. Urmele impactului se vâd într-un zid de protecţie din beton.
Ne pregătim de o nouă misiune. Astăzi trebuie să ne întâlnim cu mai mulţi lideri afghani. Pe drum, comandantul opreşte convoiul militar. Câteva grămezi de pământ, pe unde ar trece roţile MRAP-urilor, îi par suspecte.
Cu noi este Alex. Nu e numele lui real: "Partenerii mei mă strigă Alex din cauza faptului că jobul meu e secret. Este periculos. Munca mea înseamnă să traduc pentru ambele părţi, ai noştri şi forţele armate", ne explică el.
O muncă riscantă. Orice taliban ar afla că lucrează pentru NATO i-ar omorî familia. Alex se lasă filmat şi nu cere să fie protejat, dar conştiinţa nu mă lasă să-l expun.
La câţiva metri de noi, se aude Troneci. Arată spre şanţul de pe marginea drumului. O rachetă rusească neexplodată. Inconştient, poliţistul afghan ridică dispozitivul şi aproape că-l aruncă. În faţa mea, se pune scut ofiţerul Daniel Coman.
Afghanul face ce i se spune şi lasă racheta jos. Caporalul Coman, îngerul meu păzitor, mă îndepărtează. Sunt chemate întăriri. Aud concluziile pirotehniştilor pe staţia unui militar de lângă mine. Dispozitivul găsit conţine exploziv. Dar detonarea a decurs conform planului.
Continuăm misiunea. Urmează întâlnirile cu doi dintre cei mai importanţi primari din zonă. Suntem asaltaţi de copii.
Pentru prima dată văd un copil zâmbind. Îi dau o cutie cu suc şi mă salută. În spatele lui aleargă alţii. Mici şi murdari. În timpul în care comandantul român discută cu malik-ul, cei mici se uită cu jind la bocanii mei.
Urc, la ordin, în blindat. Misiunea nu s-a încheiat. Un poliţist are nevoie de îngrijiri medicale. În sat a fost un atac al insurgenţilor. Sunt victime.
Se înserează. Malik-ului îi e teamă să îi primească pe militari acasă. Aşa că se întâlnesc pe câmp.
Restul discuţiei este secretă. Nimeni nu are voie să ştie strategia pe care ai noştri o propun malik-ului. Aşa că ne retragem. Şi aşteptăm plecarea în bază. Ne-am întors toţi.
