Surprize în cursa pentru Comisia Europeană: Klaus Iohannis şi premierul croat Andrej Plenković, cotați cu cele mai mari șanse - POLITICO

Preşedintele Klaus Iohannis şi premierul croat Andrej Plenković sunt cotaţi cu cele mai mari şanse, 3 din 5, să o înlocuiască eventual pe Ursula von der Leyen în fruntea viitoarei Comisii Europene, potrivit unei analize făcute de POLITICO în care mai figurează Mario Draghi, Roberta Metsola, Christine Lagarde, Thierry Breton sau un candidat surpriză, toţi aceştia având însă mai puţine şanse în opinia publicaţiei de la Bruxelles.

• ANIMAŢIE. Navă scufundată în Marea Neagră: Supravieţuitorii au fost recuperaţi de echipajele unor vase comerciale; sunt aduşi în portul Constanţa. Trei marinari, daţi dispăruţi

La Bruxelles, scrie POLITICO, se fac numeroase speculaţii cu privire la persoana care ar putea fi aleasă ca viitor şef al executivului european. Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este în continuare favorită clară pentru a obţine un al doilea mandat de cinci ani în fruntea executivului comunitar, dar aceasta nu mai este totuşi chiar o certitudine. Asta înseamnă că în oraş se joacă un nou joc interesant, în principal de către politicieni, diplomaţi şi funcţionari care o critică pe şefa Comisiei: cine ar putea obţine postul, dacă nu von der Leyen? - arată autorii articolului. Ei trec în revistă câteva dintre numele care sunt vehiculate fie pentru a fi propuse ca alternative reale, fie ca o modalitate de a face presiuni asupra Ursulei von der Leyen pentru a obţine concesii de la ea.

Nu figurează pe această listă înşişi candidaţii principalelor partide politice care concurează cu von der Leyen. În pofida aşa-numitului proces „Spitzenkandidaten”, este puţin probabil ca Partidul Popular European să renunţe la preşedinţia Comisiei, dacă rămâne cea mai mare forţă politică de la Bruxelles, argumentează POLITICO, potrivit News.ro.

În vârstă de 76 de ani, el a condus o coaliţie italiană cu o largă bază până când aceasta s-a dezintegrat în 2022, iar numele său apare adesea atunci când sunt vacante roluri de lider internaţional. Până acum, numele fostului prim-ministru italian şi preşedinte al Băncii Centrale Europene a fost legat mai ales de postul de preşedinte al Consiliului European (după ce Charles Michel va pleca).

Mario Draghi s-a întors deja în mijlocul politicii europene, lucrând la un plan oficial al Bruxelles-ului pentru a face blocul mai competitiv, pe care îl va prezenta imediat după alegerile europene, când liderii europeni vor negocia pentru posturile de conducere ale blocului. În plus, el este un apropiat al preşedintelui francez Emmanuel Macron.

Totuşi, italianul nu are o afiliere politică clară şi este greu de înţeles de ce PPE ar ceda puternicul post de preşedinte al Comisiei Europene unei persoane fără loialităţi politice clare, scrie POLITICO. 

Astfel, şansele ca el să o înlocuiască pe Ursula von der Leyen sunt estimate la 2 din 5.

Roberta Metsola 

Dacă von der Leyen nu obţine sprijinul de care are nevoie, cealaltă candidată de top a PPE, Roberta Metsola, ar putea ieşi la suprafaţă. În calitate de preşedinte al Parlamentului European, Metsola a reuşit să se menţină deasupra disputelor politice, o tactică care a ajutat-o anterior să îşi asigure postul actual.

În acelaşi timp, ea a dat dovadă de leadership în materie de politică externă şi a fost primul lider UE care a vizitat Kievul după invazia Rusiei din februarie 2022.

Originară din Malta, Metsola ar putea fi un câştig pentru sudul Europei atunci când se vor împărţi posturile de conducere. Într-o postare pe Instagram, săptămâna trecută, Metsola se îmbrăţişează cu premierul grec Kyriakos Mitsotakis şi cu premierul polonez Donald Tusk - un indiciu că, oricare ar fi postul, ea are sprijin în locuri înalte.

Argumentele în defavoarea ei ar fi că Malta este cea mai mică ţară din UE, atât ca mărime, cât şi ca populaţie. De asemenea, Metsola nu are nicio experienţă executivă, nici măcar în ţara sa de origine. Dosarul său conservator privind avortul a fost folosit împotriva ei la începutul preşedinţiei sale în legislativul UE.

Astfel, şansele de a o înlocui pe Ursula von der Leyen sunt 2 din 5.

Christine Lagarde 

De ce Christine Lagarde? Pentru că este franţuzoaică.

Reticenţa lui Macron de a o susţine pe von der Leyen pentru postul de conducere a Comisiei Europene ridică o întrebare evidentă: După cinci ani de guvernare germană şi o perioadă şi mai lungă în care germanii sau austriecii au deţinut postul-cheie de şef de cabinet al preşedintelui Comisiei, nu cumva Macron vrea ca un francez să fie în fruntea Comisiei?

În calitate de fost ministru de finanţe şi actual preşedinte al Băncii Centrale Europene, Lagarde ar bifa căsuţa experienţei de conducere la nivel înalt şi are şi avantajul suplimentar de a fi femeie.

De ce, totuşi, nu ar avea foarte multe şanse? Tot pentru că este franţuzoaică. De asemenea, nu este teribil de populară în rândul propriului personal. În plus, nu există niciun indiciu că Lagarde, fostă şefă a FMI, ar fi dispusă să părăsească BCE înainte de sfârşitul mandatului său de opt ani sau chiar că Palatul Elysée se gândeşte serios să-i propună numele. De când a părăsit FMI, numele lui Lagarde a apărut aproape la fiecare remaniere a guvernului francez ca posibil ministru, arată POLITICO.

Prin urmare, publicaţia o cotează cu doar o şansă din 5 să o înlocuiască pe Ursula von der Leyen.

Klaus Iohannis

De ce Klaus Iohannis? Preşedintele României este văzut ca fiind o persoană calmă, fermă şi este îndrăgit de liderii europeni, în special în rândul conservatorilor. Atât Macron, cât şi cancelarul german Olaf Scholz l-au lăudat pentru că şi-a menţinut ţara ancorată în tabăra pro-occidentală şi pro-europeană după invazia Rusiei în Ucraina - ceea ce nu se poate spune despre Ungaria, Slovacia sau Bulgaria, notează POLITICO.

Spre deosebire de Polonia, România a respectat, de asemenea, cu stricteţe regulile pieţei unice a UE şi nu a impus în mod unilateral restricţii asupra cerealelor ucrainene - ceea ce a întărit reputaţia lui Iohannis ca un jucător de echipă pro-european, adaugă publicaţia.

Mulţi susţin că a venit timpul ca un est-european să conducă UE. În acest caz, vorbitorul de limbă germană Iohannis este bine plasat, provenind din aceeaşi familie politică PPE ca von der Leyen. Decizia PPE de a-şi organiza congresul electoral la Bucureşti atestă, de asemenea, poziţia sa în rândul liderilor conservatori ai grupului.

Având în vedere că al doilea său mandat se va încheia în decembrie, Iohannis este în căutarea unui post internaţional de top. Luna trecută, el a decis să candideze la funcţia de viitor lider al NATO - dar aceasta va fi o bătălie dificilă, având în vedere sprijinul larg acordat premierului olandez Mark Rutte.

Ce ar cântări în defavoarea lui Iohannis? Propunerea de ultim moment a lui Iohannis de a-i "fura" lui Rutte rolul de lider al NATO a deranjat unele ţări din Europa de Vest, scrie POLITICO.

Astfel, şansele ca Iohannis să obţină funcţia de preşedinte al Comisiei Europene sunt 3 din 5.

Andrej Plenković

Premierul croat Andrej Plenković provine şi el din PPE şi, ca şi în cazul lui Iohannis, numirea sa ar răspunde solicitărilor tot mai numeroase ca Europa de Est să obţină o funcţie de conducere. Alegerea unui croat ca preşedinte al Comisiei ar fi, de asemenea, un semnal pozitiv pentru viitorii membri ai UE (Croaţia este cel mai nou membru al UE).

Anunţul surprinzător al lui Plenković că va conduce lista de candidaţi la europarlamentare a partidului HDZ, aflat la putere în Croaţia, i-a făcut pe unii să suspecteze că vrea să abandoneze politica internă. Experienţa sa ca prim-ministru din 2016 i-a oferit cu siguranţă autoritate şi oportunităţi de relaţionare cu colegii săi lideri europeni.

Pe de altă parte, Plenković a respins zvonurile că ar putea să o înlocuiască pe Ursula von der Leyen, ceea ce, desigur, ar putea fi considerat un bun indiciu că este interesat de fapt de acest post, punctează POLITICO.

Şansele de a o înlocui pe Ursula von der Leyen sunt, ca şi în cazul lui Iohannis, tot de 3 din 5.

Thierry Breton

De ce el? Ca şi în cazul Christinei Lagarde, pentru că este francez.

Breton a declarat anul trecut pentru POLITICO că a fost un candidat de "plan B" pentru a deveni comisar european încă din 2019 (a obţinut postul doar după ce prima alegere, Sylvie Goulard, a fost eliminată în timpul audierilor de confirmare din Parlament). El a lăsat să se înţeleagă cu tărie că este deschis să devină din nou Planul B, în cazul în care candidatura lui von der Leyen nu va da rezultate.

În calitate de fost ministru francez de finanţe, Breton are experienţă de conducere la nivel înalt şi, deşi nu face parte din PPE, are înclinaţii conservatoare. Experienţa sa ca fost director general care a readus politica industrială pe agenda Comisiei îi permite să argumenteze că ar trebui să conducă un executiv al UE care se va concentra mult mai mult pe competitivitate.

Breton a devenit, de asemenea, cel mai important critic al lui von der Leyen în bula de la Bruxelles. Într-un tweet după nominalizarea ei ca principal candidat al PPE, Breton a remarcat că şefa Comisiei nu a avut tocmai un sprijin unanim în cadrul PPE pentru un al doilea mandat.

De asemenea, el a făcut parte din grupul de comisari care au criticat alegerea lui Markus Pieper ca reprezentant al Comisiei pentru IMM-uri. Şi în timp ce un oficial francez de rang înalt a declarat pentru POLITICO că Macron a fost "furios" în legătură cu tweetul despre von der Leyen, alţi oficiali francezi au declarat ulterior că locatarul de la Elysee nu a fost chiar atât de tulburat până la urmă.

Dezavantajul pentru Breton este că are poate mai mulţi duşmani decât prieteni în cercurile de vârf ale UE, inclusiv în cadrul Comisiei şi în rândul multor ţări UE, mulţi punând la îndoială palmaresul său. Autopromovarea sa tupeistă şi reputaţia sa de a vorbi înainte de a se concretiza ceva i-au iritat pe colegii comisari, în special pe şefa Concurenţei, Margrethe Vestager, dar şi pe mulţi dintre angajaţii şi funcţionarii publici cu care ar fi trebuit să lucreze, scrie POLITICO.

Un articol răutăcios (şi anonim!) publicat în publicaţia franceză Atlantico l-a descris pe Breton ca fiind "cel mai prost comisar francez din ultimii 30 de ani", sugerând că are rivali hotărâţi să îl submineze. În plus, el nu este membru al PPE, iar controversa din jurul perioadei în care a fost şef al firmei franceze de tehnologie Atos este văzută ca un mare dezavantaj pentru orice potenţială confirmare din partea Parlamentului European.

Aşa se face că este cotat cu doar o şansă din 5 pentru a o înlocui pe actuala preşedintă a Comisiei Europene.

O surpriză

Negocierile între grupurile politice pentru posturile de conducere europene, după alegerile europene, sunt întotdeauna pline de surprize. În 2019, nimeni nu ar fi pariat pe faptul că Ursula von der Leyen va deveni preşedinte al Comisiei, aşa că Bruxelles-ul ar putea fi surprins de un candidat de care nu a auzit sau pe care nu l-a întâlnit niciodată. Există chiar 2 şanse din 5 să aibă câştig de cauză un asemenea candidat surpriză, în evaluarea POLITICO.