Tradiţie înfricoşătoare de Bobotează. Cum alungă hâzii din Chintelnic spiritele rele, la început de an

Aseară, în ajunul Bobotezei, un sat din Bistriţa-Năsăud a devenit scena unei tradiţii unice, unde localnicii se transformă în adevăraţi "monștri" pentru a alunga spiritele rele. De cinci secole, sătenii colindă îmbrăcaţi în vârcolaci, fantome şi vrăjitoare, iar gazdele îi primesc cu braţele deschise, dar şi cu prăjituri delicioase, pregătite pentru oaspeţii mai puţin obişnuiţi. 

• Au murit de mână la 14 ani. Adolescenţii găsiţi fără viaţă în Tulcea s-ar fi aruncat împreună în gol. DETALII la Observator 19:00, la Antena 1
• Power Couple, premiera sezonului 2, din 13 ianuarie, Luni, Marți și Miercuri 20:30, la Antena 1 și în AntenaPLAY
• De ce este atât de importantă Groenlanda şi motivele pentru care Trump e interesat să cumpere cea mai mare insulă din lume

Nu, nu este Halloween-ul, ci Ajunul Bobotezei! În satul Chintelnic din Bistriţa-Năsăud, tradiţia spune că, după ce preoţii au fost cu Iordanul prin case, e rândul celor costumaţi să colinde. Iar cei care păstrează vie această tradiţie, plină de magie şi mister, sunt numiţi "hâzi" – o denumire ce se transmite din tată în fiu. Acest obicei ancestral vizează alungarea spiritelor rele, la început de an. Iată că şi în secolul 21 acest obicei se păstrează în localitatea Chintelnic din Bistriţa Năsăud. Prin urmare, anul 2025 va fi unul deosebit pentru locuitorii din zonă. Cel puţin, asta spune tradiţia. 

Hâzii alungă spiritele rele, la început de an

"Se numesc hâzi, adică, sunt oameni tineri sau mai puţini tineri, mascaţi, care colindă de la o casă la cealaltă, fără să spună nimic, fără să servească nimic, tocmai pentru a nu fi deconspirați", spune Grigore Linul, preot paroh Chintelnic.

Colindătorii, mascaţi în cele mai înfricoşătoare şi bizare personaje, de la fantome, vrăjitoare sau vârcolaci, năvălesc în gospodăriile localnicilor, iar efortul lor "artistic" nu trece neobservat – gazdele îi răsplătesc cu băuturi şi prăjituri delicioase.

Tradiţia colindătorilor mascaţi datează de peste 500 de ani şi are loc în fiecare an, în Ajunul Bobotezei.

Tradiţii şi obiceiuri de Bobotează: Fetele pun busuioc sub pernă, bărbaţii scot crucea din apă

Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfinţirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a bărbaţilor pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot şi cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa alesul.

Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.

Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici. La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an. La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.

Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

În noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul

Se spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară. De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de "burechiuşe" sau "urechiuşele babei" (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac. 

Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa. "Chiralesa" provine din neo-greacă şi înseamnă "Doamne, miluieşte!". Exista credinţa că, strigând "Chiralesa", oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli. Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat.

De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut. De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit "Udatul Ionilor", întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.

Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunţarea naşterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă şi tămâie.