"Am 3.550 de lei salariu. Am 10 ani vechime". Învăţătoarea Claudia Chiru explică de ce susţine greva profesorilor

Profesorii din întreaga Românie se pregătesc să intre în grevă generală, iar despre întreaga situaţie am discutat, în exclusivitate pentru Observator, cu Claudia Chiru, învăţătoare la o şcoală din Bucureşti.

• Klaus Iohannis, primit de Joe Biden la Casa Albă. Agenda preşedintelui României, în SUA. DETALII la Observator 12:00, la Antena 1
• "N-am întâlnit aşa ceva". Aglomeraţie în vămi după minicavanţa de Paşte. Românii s-au întros acasă din Bulgaria, Grecia sau Turcia

• Profesorii din întreaga Românie se pregătesc să intre în grevă generală.

Nemulţumiţi de salariile mici pe care le au, dar şi din alte motive, profesorii din întreaga Românie se pregătesc să intre în grevă generală.

Ei au mai multe solicitări, iar autorităţile nu par că au soluţii pentru a rezolva solicitările profesorilor, astfel că situaţia din învăţământul românesc pare mai explozivă ca oricând.

Am analizat întreaga situaţie cu Claudia Chiru, învăţătoare la o şcoală din Bucureşti, care a făcut o serie de declaraţii extrem de interesante în exclusivitate pentru Observator. 

Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii făcute de învăţătoarea Claudia Chiru:

- Sunt pro grevă, o susţin şi fac şi eu grevă, pentru că tot ceea ce am cerut acolo este îndreptăţit, merităm şi este momentul să primim. 

- Tot ce au făcut politicienii până acum a fost să ne dea avertismente, să ne roage şi să apeleze la buna noastră înţelegere. 

- Noi ne dorim să mergem mai departe cu educaţia elevilor. Din păcate ei sunt cei care suferă în acest caz şi părinţii, dar în ultimii 30 de ani nu s-a făcut ce trebuie pentru educaţie, iar subfinanţarea a devenit o problemă. Ştim foarte bine că profesorii sunt plătiţi foarte prost în această ţară şi este momentul să se termine. Eu, ca profesor al ţării îmi doresc asta, dar şi ca cetăţean. În acest moment ar trebui să fie supăraţi toţi cetăţenii ţării pentru situaţia în care suntem noi profesorii, care educăm viitorul acestei ţări.

- Am 3.550 de lei salariu pe lună. Am 10 ani de vechime în învăţământ. Mai am un business, din care trăiesc, pe lângă salariul de profesor, pentru că nu pot trăi doar din acest salariu de profesor. Meseria de profesor este un stil de viaţă. Nu există să dedici o oră sau două pe zi. Eşti profesor de dimineaţă şi până seara, pentru că ceea ce le spui copiilor trebuie să trăieşti şi trebuie să fi un exemplu. Trebuie să te pregăteşti încontinuu pentru elevii tăi. Nu există o limită de timp. Nu m-aş descurca fără business. Nu se poate trăi cu un asemenea salariu, de 3550 de lei pe lună. Sunt colegi care au acest salariu şi care, din păcate, trebuie să trăiască doar din el. În plus, ei nici nu au ceea ce le trebuie la şcoală. Eu lucrez în Sectorul 3, de exemplu, în Bucureşti, şi avem tot ce ne trebuie la şcoală, dar sunt alţi copii, în toată ţara, care nu au ceea ce avem noi. Sunt colegi care nu au. Sunt colegi care nu le pot arăta copiilor, nu pot să le aducă material concret. Fără material concret la şcoală nu învaţă elevii. 

- Dincolo de aceste probleme, ale salarizării, mai sunt problemele noastre de sănătate. Pe noi nu ne întreabă nimeni dacă suntem apţi, dacă avem vreo nemulţumire, dacă putem să stăm în faţa copiilor şi să ţinem piept părinţilor. Adică sunt mult mai multe probleme, dar aceasta este cea mai arzătoare. 

- O anumită problemă este respectul. Aşa cum statul nu ne arată respect, prin salariile pe care le avem, nici părinţii nu ne arată respect. Nu vorbesc despre toţi. Există întotdeauna excepţii, dar ştim foarte bine că raportul dintre părinte şi profesor este la fel precum cel pe care îl avem cu statul. Adică este lipsă de respect. 

- Noi am încercat să discutăm cu guvernul şi am şi făcut asta, dar nu ne-a băgat în seamă şi, iată, acum suntem în pragul unei greve. Şi o să mergem să facem grevă generală, aşa cum am promis. Dacă statul nu ne respectă pe noi, nici părinţii nu ne respectă. Este evident, pentru că acesta este modelul. 

- Am început în învăţământ cu un salariu de 1.000 de lei. Când am terminat liceul aveam 800 de lei, apoi, când am revenit în învăţământ, în 2012, am câştigat 1.000 de lei pe lună. 

- Eu sunt un profesor care îşi face treaba la clasă şi vorbesc în numele profesorilor care îşi fac treaba la fel ca mine. Eu îmi iau angajamentul să continui la fel cum am făcut-o şi până acum. Cu bani sau fără bani, pentru că meseria mea este vocaţională. Dar deja este prea mult. Pe ceilalţi colegi, nu ştiu, îi îndemn să se gândească şi să se responsabilizeze, dar aceasta nu este doar problema noastră, pentru că în învăţământ ajunge oricine şi aici trebuie făcute modificări. Trebuie să vedem o schimbare de mentalitate, o schimbare de abordare, o schimbare în luarea deciziilor. Luăm decizii în învăţământ pe genunchi, de azi pe mâine. Iată, am avut Săptămâna Altfel, am avut Săptămâna Verde, am avut zile libere, am avut vacanţă. Acum facem noi grevă. Ce au înţeles copiii din anul acesta şcolar? Ce exemplu le dăm lor şi de ce ar veni oameni bine pregătiţi în învăţământ? De ce oamenii care vin în învăţământ ar vrea să se respecte şi să meargă mai departe? 

- Văd programul România Educată haotic. Îl văd haotic. 

- Din fericire, miniştrii Educaţiei au venit cu dorinţa de a strica ceea ce funcţionează, de a schimba ceea ce funcţionează, fără să gândească înainte şi fără să se bazeze şi să construiască pe ceea ce este existent. Au venit să facă o schimbare negândită înainte şi fără să se uite pe termen lung la consecinţele acestor schimbări. Pentru că asta se cere, nu? Venim să schimbăm ceva ce deja funcţionează. 

- Eu personal nu văd niciun ajutor din partea niciunui ministru. Nu am văzut şi nu-l văd. 

- La mine în clasă funcţionează lucrurile doar datorită mie. Pentru că elevii mei nu ştiu ce înseamnă module, nu ştiu ce înseamnă semestre, trimestre. Aceste lucruri rămân la mine. Elevii mei ştiu ce înseamnă să înveţi cu dragoste şi ce înseamnă să vrei să devii cineva în viaţă. Asta văd elevii mei în clasă de la mine. La mine se opresc toate lucrurile acestea care nu funcţionează. 

- Legea Educaţiei, Legea nr. 11 a Educaţiei, este cea mai bună lege pe care am avut-o până acum şi nu cred că ar fi trebuit să fie schimbat tot ceea ce s-a schimbat în ea. Desigur, putem să îmbunătăţim, putem să aducem updatări, dar s-au făcut foarte multe schimbări negândite. Aş vrea să revenim la ce era înainte. 

- Eu o să intru în grevă. Din fericire, mâine este religie la ultima oră, deci nu mă ocup eu de ultima oră, dar pentru zilele următoare, dacă o să facem grevă generală, o să intru în grevă generală şi îi rog pe părinţi să găsească o soluţie pentru copiii lor. Încă nu ştiu să vă spun dacă o să putem să-i supraveghem noi la şcoală sau nu. Nu ştiu să răspund pentru că o să ne sfătuim între noi şi o să vedem cum o să abordăm această nouă realitate.