"Bătrânii pe care i-am îngrijit m-au învățat să apreciez viața de zi cu zi și să mă bucur de lucrurile mici". Mărturisirile Anei, o badantă din Italia, care a trăit pe propria piele agonia şi extazul

Ana nu a avut deloc o viaţă uşoară, iar de-a lungul timpului a trăit de la agonie la extaz în doar câţiva ani. A ajuns dependentă de jocuri de noroc, dar şi-a găsit echilibrul în a-i ajuta pe bătrâni.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

Povestea româncei a fost prezentată de publicaţia Lenius, citată de rotalianul.com. Ana şi-a pierdut tatăl când era adolescentă, în urma unui infarct. Avea să fie însă abia începutul problemelor sale. A cunoscut dragostea, s-a căsătorit şi a avut-o pe Grazia. Destinul a lovit-o însă din nou și soțul i-a murit la tinerețe, la fel ca tatăl său, în urma unui infarct. 

Câţiva ani mai târziu, viaţa ei părea că are din nou un sens când l-a întâlnit pe Paolo, un bărbat pe care îl vedea rămânând alături de ea tot restul vieţii. Dar nu a fost să fie. Ca un blestem şi italianul avea să moară tot din cauza unui infarct, după 20 de ani de relaţie. "Construiam o casă împreună, am cumpărat o bucată de pământ, în mediul rural. Eram senini, eram fericiți. Într-o singură clipă mi s-a prăbușit întreaga lume. Moartea lui m-a distrus. N-am suferit atât de mult nici după soțul meu. M-a durut mult pierderea lui, e adevărat, dar nu-l iubisem niciodată cu o dragoste atât de intensă și de profundă precum îl iubisem pe Paolo”, a mărturisit Ana.

De la agonie la extaz

A fost momentul când pentru româncă s-a prăbuşit lumea. După ce şi-a plâns partenerul şi a rămas închisă în casă o vreme, Ana şi-a găsit consolarea în jocurile de noroc. "În acea zi, în timp ce jucam, mi-am dat seama că mă simt bine, că nu mă mai gândesc la nimic. Și așa m-am întors din nou, și din nou, până când acel obicei a devenit o dependență și mi-a luat puținul care mai rămăsese din mine. Mi-am dat seama că nu mai eram tristă”, mai spune românca.

A ajuns să piardă mulţi bani, să se împrumute în neştire şi să uite de toate. Până într-o zi când a înţeles că are nevoie de ajutor specializat. A scăpat de dependenţa de jocuri de noroc şi a învăţat că a-i ajuta pe cei în neputere o poate echilibra psihic. „A avea grijă de alții îmi vine ca un gest natural, spontan, dar cu bătrânii pe care i-am îngrijit a fost chiar frumos și am învățat multe lucruri. Am făcut-o cu drag și dăruire, m-au învățat să apreciez viața de zi cu zi și să mă bucur de lucrurile mici.”, a mărturisit Ana, despre cea mai importantă lecţie pe care a învăţat-o.