Iubire la 265 de ani distanţă. Scrisori de dragoste ale marinarilor francezi, confiscate de britanici în 1758, au fost deschise pentru prima dată

Mesajele lor nu au fost nicidoată citite de cei dragi, dar nu au fost uitate. Scrisori personale confiscate de Marina Regală a Marii Britanii între anii 1757-1758 au fost deschise pentru prima dată, înainte ca acestea să ajungă la marinarii francezi în timpul Războiului de Șapte Ani.

• Ciolacu nu crede că România ar trebui să cedeze un sistem Patriot către Ucraina: "Nu se impune aşa ceva"

Scrise între 1757 și 1758, scrisorile de dragoste erau destinate echipajului de la bordul Galatee, o navă de război franceză capturată de britanici. Soțiile, logodnicele, frații și părinții care au scris scrisorile nu știau că nava a fost capturată atunci când au trimis scrisorile. Când curierii au aflat că nava a fost capturată, au trimis scrisorile în Anglia, unde au fost date amiralității din Londra și lăsate în depozit. Academicianul care a descoperit cele 104 scrisori de la Arhivele Naționale din Kew a spus că este „chinuitor” cât de aproape erau să ajungă scrisorile la persoanele potrivite, relatează Sky News.

Destinatarii nu şi-au primit niciodată mesajele

Profesorul Renaud Morieux, de la Universitatea Cambridge, crede că britanicii au deschis două scrisori pentru a vedea dacă au dezvăluit vreun plan militar. Văzând că au conținut doar „lucruri de familie”, au renunțat și le-au ascuns în depozit și au rămas necitite mai bine de două secole. „Au fost trei mormane de scrisori ținute împreună cu o panglică”, a spus el, adăugând că a cerut doar să se uite la cutia din arhive „din curiozitate”. „Scrisorile erau foarte mici și erau sigilate, așa că l-am întrebat pe arhivar dacă pot fi deschise și el a făcut-o. Mi-am dat seama că sunt prima persoană care a citit aceste mesaje foarte personale de când au fost scrise. Destinatarii lor nu au avut această șansă. A fost foarte emoționant”.

Una dintre scrisori era adresată prim-locotenentului navei, Louis Chambrelan, și a fost scrisă de soția sa Marie Dubosc. „Aș putea să-mi petrec noaptea scriindu-ți… Sunt soția ta credincioasă pentru totdeauna. Noapte bună, dragul meu prieten. Este miezul nopții. Cred că este timpul să mă odihnesc”, a scris ea. Perechea nu s-a mai văzut niciodată după ce femeia a murit anul următor la Le Havre, în timp ce Louis Chambrelan s-a recăsătorit în Franța în 1761.

Evenimente care leagă generaţiile

Într-o altă scrisoare, Anne Le Cerf i-a spus soțului ei Jean Topsent, subofițer: „Abia aștept să te posed”.

Profesorul de la Cambridge a spus că scrisorile sunt despre „experiențe umane universale” și nu sunt „unice în Franța sau în secolul al XVIII-lea”. „Ele dezvăluie modul în care facem față cu toții provocărilor majore ale vieții. Când suntem separați de cei dragi de evenimente care nu sunt controlate, cum ar fi pandemia sau războaiele, trebuie să ne gândim cum să rămânem în legătură, cum să liniștim, să avem grijă de oameni și să menținem pasiunea vie. Astăzi avem Zoom și WhatsApp. În secolul al XVIII-lea, oamenii aveau doar scrisori, dar ceea ce au scris este foarte similar”, a spus el.

Scrisorile erau adresate unui sfert din echipaj iar profesorul a efectuat cercetări genealogice asupra bărbaților și corespondenților lor pentru a afla mai multe despre viața şi urmaşii lor.