Misterul dispariției unei familii întregi în urmă cu 51 de ani, de nerezolvat. Doi soți și copiii lor au intrat parcă în pământ chiar în Ajunul Crăciunului din 1972

51 de ani de întrebări fără răspuns, de cercetări și multe necunoscute, misterul încă planează asupra dispariției unei întregi familii. Familia Méchinaud a dispărut fără urmă chiar în Ajunul Crăciunului 1972, în timp ce se îndreptau spre casă.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

În toți acești ani nu s-a descoperit nicio urmă și nicio pistă care ar fi putut rezolva cazul, care este cel mai vechi de la secția de poliție Nanterre, Franța.

Filmul unei dispariții sau a unei crime perfecte

25 decembrie 1972. Era aproape 1 dimineața când soții Méchinaud – Jacques, tatăl, un electromecanic de 31 de ani, Pierrette, mama, o casnică de 29 de ani, și cei doi fii ai lor, Eric și Bruno, 7 și 4 ani, se despart de prietenii cu care au petrecut Ajunul Crăciunului. Seara a decurs „perfect bine”, asigură gazdele lor. „Cât mai normal posibil” chiar. Familia locuiește în Boutiers Saint-Trojan, în Charente. Mai are doar 3,7 km de mers pentru a ajunge acasă. În acest moment, nu este nimeni pe drum, așa că nu este nevoie de mai mult de 10 minute pentru a face călătoria. Chiar dacă, după cum toată lumea își amintește, o ceață groasă învăluia regiunea în acea seară. Cuplul și copiii lor urcă în Simca 1.100 Garnet și pornesc. Nu vor ajunge însă niciodată acasă.

Pe 6 ianuarie, tatăl lui Pierrette, îngrijorat că nu are nicio veste, a alertat poliția. În interiorul căsuței cu obloane verzi, timpul pare să se fi oprit. Cadourile copiilor sunt încă sub brad și așteaptă să fie desfăcute. În frigider, un curcan și stridiile se descompun. Un carnet de cecuri este pus pe masă. Poate o familie să dispară peste noapte fără a lăsa nici cea mai mică urmă? Se poate săvârși o crimă fără a lăsa cel mai mic indiciu? În orice caz, acestea sunt întrebările pe care le ridică afacerea Méchinaud. În acest caz vechi nu a fost descoperit niciodată vreun element material. Nicio pistă nu a ajuns vreodată la bun sfârșit. La cincizeci și unu de ani de la evenimente, misterul încă planează, scrie 20 minutes.

Accident, dispariție voluntară sau triunghi amoros

În 2001, când Stéphane Chalumeau a ajuns la brigada Cognac, ancheta dormea într-un sertar de ani de zile. „Era o cutie cu mai multe dosare nerezolvate”, își amintește fostul jandarm, acum pensionat. Afacerea Méchinaud a ocupat prima pagină o vreme, Pista accidentală a fost luată prima în considerare, mai ales că o parte din drum trece de-a lungul râului Charente. Un elicopter a survolat zona. S-au cercetat apele. Nici urmă de mașină. Nimic.

La acea vreme, viețile celor din familia Méchinaud au fost și ele analizate. În oraș, ei erau înfățișați ca o familie discretă, obișnuită. Cu toate acestea, fiul vecinului lor, Maurice B., recunoaște cu ușurință că a fost iubitul lui Pierrette. Mai presus de toate, asigură că soțul femeii aflase de curând despre asta, că s-ar fi supărat extrem de mult. El chiar jură că a văzut-o pe Pierrette cu o vânătaie pe față cu o săptămână înainte de Ajunul Crăciunului. Prietenii cu care au petrecut seara susțin că nu au văzut nimic asemănător.

A decis oare Jacques Méchinaud, descris de colegi ca fiind atât muncitor, cât și taciturn, să se răzbune? Bărbatul i-ar fi mărturisit uneia dintre rudele sale că, dacă ar afla că soția lui îl înșală, „ar face pe toți să dispară și nu vor fi găsiți niciodată”. „S-a spus că aceste comentarii au fost făcute cu mai mult de șase luni înainte de dispariție”, precizează Stéphane Chalumeau. Ar fi așteptat atât de mult înainte de a reacționa dacă știa că soția lui îl înșela? Gazdele lor din Ajunul Crăciunului susțin că nu au simțit nicio tensiune în cuplu. Au fost surprinși de ora întârziată de plecare, mai ales că băieții strigau că vor acasă ca să-și deschidă cadourile.

Fără indicii chiar și după 51 de ani

Programul lui Maurice B. a fost de asemenea analizat. El susține că a petrecut Crăciunul cu părinții săi, în casa de lângă cea a soților Méchinaud. El spune că este convins că familia a plecat să înceapă o nouă viață în străinătate. În Australia, mai exact. A fost verificat traseul unei dispariții voluntare. Tatăl a călătorit mult. Dar actele de identitate ale familiei sunt încă acasă. Și conturile lor bancare nu s-au schimbat niciodată. „Dacă ar fi plecat de bunăvoie, ne putem imagina și că ani mai târziu, copiii ar fi căutat să reia legătura cu originile lor”, continuă fostul jandarm.

Fără cel mai mic indiciu, în anul următor, cercetările au fost închise. Trebuie spus că la acea vreme calificarea de „dispariție tulburătoare” nu exista. Dacă astăzi, o familie ar dispărea peste noapte, ar fi puse în aplicare resurse importante. La acea vreme, se considera că au dreptul să plece fără să spună nimănui. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, când a dat peste dosar, Stéphane Chalumeau a decis să cerceteze faptele fără a fi informat oficial. Identifică neconcordanțe, neajunsuri, ipoteze de verificat. În 2011, după zece ani de verificări informale, a ajuns să se adreseze parchetului, care a redeschis cercetările. Începe apoi Operațiunea Bruneri 47, cu referire la prenumele copiilor, Bruno și Eric, și la vârsta lor de atunci, 4 și 7 ani.

Charente este dragat din nou, dar mult mai pe scară largă decât prima dată. Nimic. În 2012, oase umane au fost descoperite într-o pădure. Speranța este de scurtă durată, testele ADN arată clar: nu este un membru al familiei. În 2013, un Simca a fost pescuit, puțin în aval, în Charente. Speranțe false. Nici plăcuța de înmatriculare, nici numărul de serie nu se potrivesc. „Toate ipotezele sunt luate în calcul până când se dovedește contrariul, dar dacă ar fi avut un accident în drum spre casă, i-am fi găsit”, asigură Stéphane Chalumeau. La fel cum este foarte sceptic cu privire la fuga în străinătate. Portul La Rochelle – cel mai apropiat – a fost căutat de sus în jos, dar mașina nu a fost găsită niciodată.

În 2020, o scrisoare anonimă a relansat ancheta. Epistola îl viza direct pe Maurice B., fostul iubit al lui Pierrette. Septuagenarul nu a părăsit niciodată orașul. Bărbatul este chestionat pe larg, susţine că familia este în Australia. Casa lui este percheziționată, pământul răsturnat. Nu există nimic care să-l implice. Câteva luni mai târziu, o nouă misivă denunță un bandit local, care a murit de câțiva ani. Dar, din nou, anchetele sunt zadarnice.

„Problema este că nu există elemente materiale. Astăzi, am fi cercetat casa să găsim amprente, urme de sânge, am fi geolocalizat telefoanele. Nu exista la acea vreme”, își amintește Stéphane Chalumeau. Cercetările continuă.