„Nu-l iert, nu credeam că poate ucide. Este fiul meu, dar nu-l iert". Trauma unei mame din Italia, după ce fiul a ucis un bărbat din cauza unui pachet de ţigări

„Nu-l iert, nu credeam că poate ucide. Este fiul meu, dar nu-l iert. Un astfel de gest nu este acceptat de nimeni”. Simona Buonanoce este o femeie curajoasă, dar cu o viață nefericită. Un fost soț în celulă și un fiu ucigaș, multe lacrimi şi o durere pe care o va purta toată viaţa.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Simona Buonanoce, o femeie trecută prin viaţă, este nevoită să îndure încă un şoc. Adunându-şi toate puterile, ştergându-şi chipul de lacrimi, spune răspicat că nu îşi va ierta însă de această dată fiul, pentru crima pe care acesta a făcut-o. "Nu-l apăr și nu-l voi apăra niciodată. Are douăzeci de ani, este adult. Un astfel de gest nu este acceptat de nimeni", spune aceasta într-un interviu acordat La Stampa, despre fiul ei, Francesco Lo Manto, băiatul care, sub influența drogurilor, a ucis un bărbat de 56 de ani, Augusto Bernardi, după o ceartă pentru un pachet de țigări.

Cum se descurcă o mamă cu un copil care fură, jefuiește și acum ucide? Simona Buonanoce îşi caută răspunsurile potrivite. A luptat întreaga viaţă pentru a oferi copiilor săi o bună creştere, a luptat din răsputeri să scape de teroarea din vechea căsnicie şi să îşi protejeze cei 5 copii, dar în final, pentru Francesco, toate eforturile ei au fost în zadar.

„Pentru el, am făcut tot ce era posibil”, se dezlănţuie ea. „Nu știu, crede-mă. Am crescut singură cinci băieți. Am făcut tot posibilul, am încercat să-l învăţ pe Francesco niște reguli. În ultimele săptămâni am crezut și eu că se îmbunătățește. S-a dus la muncă cu partenerul meu ca portar. Nici măcar nu a mai ieșit noaptea și am rămas uimită. M-am gândit: «Uite ce bun este. Stă acasă pentru că știe că mâine trebuie să se trezească devreme». Am fost calmă. De aceea am plecat și ieri am fost plecată din Torino. Dacă mi-aș fi imaginat așa ceva, nu l-aș fi lăsat niciodată singur. Știu că a spus că s-a pocăit. După părerea mea, nici nu a observat ce a făcut. Și ca mamă acum nici nu știu ce să fac”, spune Simona.

Iertarea unei mame, niciodată îndeajuns

Francesco a spus că și-a distrus viața, iar de-ar da timpul înapoi ar face-o imediat.

„Problema este că nu și-a distrus doar viaţa lui, ci și pe a noastră. Știam că mai devreme sau mai târziu va face prostii, dar nu credeam că este capabil să ucidă. De mai multe ori am sunat la poliție. Nu a fost niciodată violent. A furat și am sperat că îl vor aresta, de dragul lui. M-am gândit și să cer un Tso, dar toată lumea mi-a spus că îl voi strica. Poate că ar fi fost corect, dar în aceste cazuri nimeni nu oferă un manual de instrucțiuni. Obișnuia să fure, cartierul este mic și oamenii ieșeau pe ușă să mă amenințe pe mine și pe ceilalți copii ai mei. După ce a furat un moped, l-am dat afară din casă. Se purtase inacceptabil şi eu nu voiam să accept anumite lucruri”, adaugă mama.

Ulterior însă, sufletul de mamă nu a putut să reziste şi l-a iertat, lăsându-l să se întoarcă acasă.

„Ce trebuia să fac? Întotdeauna i-am oferit ajutorul meu. În copilărie nu era așa. S-a descurcat prost la școală și de multe ori nu mergea deloc, este adevărat. Dar nimic prea grav. Apoi s-a schimbat. A urmat exemplul tatălui său. Fostul meu soț a fost în închisoare practic pentru totdeauna pentru jaf. El consumă și droguri. L-am lăsat pentru asta, cu siguranță nu am plecat cu cinci copii de distracție. Și Francesco a crescut la fel. Am avut ghinion, dar am încercat să-mi iau viața înapoi. Acum trebuie să o iau de la capăt. A trebuit să le explic celorlalți copii ai mei ce s-a întâmplat. Ei știu totul și suntem în stare de șoc”, continuă Simona.

Francis a cerut iertare, însă de data aceasta a fost prea târziu, mărturiseşte femeia. Durerea lăsată în urmă este mult prea mare pentru a putea spune „îmi pare rău” şi a scăpa nepedepsit.

„Cum poate fi iertată o astfel de persoană? Sunt prima care se enervează când aude vești despre tipi care ucid alți tipi în afara clubului. Mă gândesc la durerea pe care o simt mamele victimelor. Nu se schimbă nimic. Va fi și fiul meu, dar își dă seama ce a făcut? A ucis un bărbat pentru un pachet de țigări”. Întrebată dacă îşi va vizita băiatul în închisoare, Simona răspunde răspicat: "În nici un caz".

Fiul de 20 de ani a ucis un om. Cum s-a întâmplat totul

Ieri dimineață lacrimile cădeau uşor pe fața lui Francesco Lo Manto, în vârstă de 20 de ani, împliniţi recent, în timp ce, în fața agenților și a procurorului, îşi dăduse seama ce făcuse cu câteva ore mai devreme. Era chiar după ora 4 când, sub influența drogurilor, a ucis un bărbat cu mâinile goale, după o ceartă stârnită din cauza unui pachet de țigări.

Victima era un pensionar, Augusto Bernardi și, în ultimii 56 de ani ai săi locuise în via Baracca, la câteva străzi distanță de casa ucigașului său. Din Rivoli, se mutase într-o garsonieră în care evident că nu era mulțumit, atât de mult încât tocmai o revânduse. Deci ar fi trebuit să se mute, dar nu a ajuns la timp. Aseară și-a luat rucsacul și s-a îndreptat spre piața Borgo Vittoria, în spatele Bisericii Maicii Domnului. Era doar după ora 4 dimineața, dar, în ciuda orei, Augusto nu era singurul treaz.

„Eram pe balcon și fumam o țigară când acel bărbat m-a întrebat dacă am una să i-o ofer. Așa că am ieșit”. Povestea lui Lo Manto , asistată de avocatul Francesco Rotella , către procurorul Patrizia Gambardella , vine din ceea ce a fost inițial o bunătate: un băiat de 20 de ani care în miezul nopții coboară de la etajul cinci, în papuci pentru a oferi o țigară unui străin. Cu toate acestea, conform descoperirilor inițiale, Lo Manto tocmai consumase droguri şi acestea ar fi putut afecta ceea ce s-a întâmplat în continuare. „A încercat să-mi smulgă tot pachetul - asta e povestea, printre lacrimi - l-am împins, apoi mi-am dat seama că nu-mi găsesc telefonul mobil și am crezut că mi l-a luat. Așa că l-am lovit”.

Loviturile în cap l-au răpus pe bărbatul de 56 de ani

„El încă respira, așa că i-am spus unui femei care se uita să cheme ambulanța”. Tânărul de 20 de ani a luat apoi rucsacul victimei, l-a aruncat în pivnițele clădirii din via Villar și a intrat înapoi în casă. Nu ar fi încercat să scape, dimpotrivă, cand a vazut poliţia sosind a ieşit şi s-a predat. Sub presupusul efect al drogurilor şi al şocului, a rostit câteva fraze ambigue: „Tată – ar fi spus printre altele – de ce mi-ai furat telefonul mobil?", relatează avocatul acestuia.

Abia mai târziu tânărul - care are în spate doar un mic precedent de furturi - a găsit forța și claritatea necesară pentru a răspunde la întrebările anchetatorilor: două ore de interogatoriu şi pocăinţa imediată pentru cele făcute, care însă nu-i vor fi îndeajuns pentru a elimina din conștiința sa povara uciderii unui om. Nici acea conștientizare: „Mi-am distrus viața”.