O mamă din UK care credea că are dureri de cap pentru că a băut prea mult vin a aflat că are o tumoră pe creier: „A fost un șoc total"

Trezindu-se cu o durere puternică de cap, o femeie a început imediat să regrete paharul de vin pe care îl băuse noaptea precedentă. Avea însă să afle că mahmureala era de fapt o tumoră cerebrală gravă.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Jenni Richmond, mamă a unui copil, se bucurase de o după-amiază însorită în compania prietenilor ei şi a unui pahar de vin, înainte de a onora invitaţia unui vecin la o petrecere restrânsă. Totuşi, când femeia, pe atunci în vârstă de 45 de ani, a traversat strada pentru a se întoarce la casa ei din Chertsey, Surrey, s-a împiedicat şi s-a lovit cu capul de trotuar. S-a ridicat jenată şi a pus totul pe seama vinului, apoi a intrat în casă în grabă, sperând că nu a văzut nimeni momentul.

„Chiar nu voiam să merg la spital pentru că era târziu, așa că m-am dus la culcare simțindu-mă puțin rău”, își amintește ea.

Primul semn 

Abia când a apărut un nodul uriaș pe capul ei a doua zi dimineață, soțul, Dave, a insistat să meargă la spital.

„A fost ferm şi mi-a spus să merg la doctor şi să verific să nu fie o comoţie cerebrală. Credeam că am o mică mahmureală, o mică durere de cap și, în afară de nodulul mare de pe cap, nu era nimic prea grav. Mi-am dus fiica la o petrecere mai întâi, apoi am mers la Urgenţe la Spitalul St Peter’s – în principal pentru a-mi face soțul fericit. Dar după cum s-a dovedit, sunt atât de bucuroasă că am făcut-o”, povesteşte Jenni.

Medicii au trimis-o pe Jenni să facă o scanare CT ca măsură de precauție și i-au descoperit un nodul pe creier, care ulterior a fost confirmat a fi un meningiom de grad scăzut.

„A fost un șoc total. Nu aveam absolut nicio idee – nu aveam niciun simptom cunoscut care să mă pună pe gânduri”, spune femeia.

Jenni a fost trimisă la Spitalul St George din sudul Londrei și a fost plasată într-un program de tratament de supraveghere și așteptare, după ce a primit diagnosticul. Localizarea tumorii ar fi îngreunat operaţia în acel moment și nu s-a considerat că radioterapia merită nivelul de risc care exista în acel stadiu. În cei cinci ani care au urmat, Jenni, care acum are 52 de ani, a efectuat scanări anuale pentru a monitoriza eventualele modificări ale tumorii.

Operaţia pe creier, anulată de două ori

În timpul pandemiei din iulie 2020, Jenni a fost trimisă la Spitalul Regal Marsden pentru o posibilă şedinţă de radioterapie. Cu toate acestea, echipa de neurologie de acolo a considerat că operația este cea mai bună opțiune în cele din urmă. Dar din cauza pandemiei, operațiunea lui Jenni a fost anulată de două ori. Prima a fost cu o noapte înainte ca ea să fie operată din cauza unei urgențe, în timp ce a doua a fost anulată din cauza lipsei de paturi disponibile în ATI - în ciuda faptului că Jenni se afla deja în spital. Femeia avea să mai aştepte alte 5 săptămâni.

Jenni și familia ei au trebuit, de asemenea, să se autoizoleze de două ori, ceea ce a însemnat ca fetiţa ei de 11 ani, Iona, să înveţe de acasă.

„Nu am fost pusă sub presiune să mă operez, dar toți am crezut că era ceea ce trebuie făcut la momentul respectiv. Chirurgul meu a fost genial și atât de relaxat, ceea ce m-a ajutat să nu mă simt stresată din cauza asta. Autoizolarea a fost dificilă. A trebuit să încerc să păstrez totul acasă, precum și să încerc să nu petrec prea mult timp gândindu-mă la ce era pe cale să mi se întâmple”, spune ea „Medicii nu au putut să-mi spună cum mă pot simți după aceea – doar în cele mai rele scenarii – dar nu am vrut să știu toate detaliile. Cu toate acestea, am fost bine după operație. După o scurtă ședere în ATI și într-o secție standard, m-am întors acasă în câteva zile. Am simţit procesul ca fiind destul de grăbit, deoarece știam că echipele medicale erau dornice să mă scoată din spital din cauza pandemiei. Dar m-am simțit destul de vulnerabilă, tocmai ce avusesem o operație pe creier și apoi mă întorsesem acasă atât de repede. Cred că aș fi fost mai fericită dacă aș mai fi stat o noapte în spital. Mi s-a oferit un nivel de alegere față de opțiunile mele de tratament, dar cred că a existat și o oarecare ezitare faţă de ceea ce ar fi fost cea mai bună opțiune de tratament pentru mine. Aș fi preferat să mi se spună doar ce trebuie făcut și ca ei să continue să facă ce cred mai bine”

Chirurgii au îndepărtat cu succes toată tumora - despre care echipa medicală crede că ar fi fost în creștere de câțiva ani - chiar înainte de căderea pe trotuar a lui Jenni din 2015. Și-a revenit bine și repede din operație și doar câteva săptămâni mai târziu, a putut chiar să iasă şi să facă plimbări prin parc. Dezavantajul constă în faptul că nu poate conduce, dar Jenni speră că își va primi permisul înapoi în ianuarie. Și între timp, ea profită la maximum de faptul că nu trebuie să fie șoferul desemnat atunci când familia porneşte în vacanţe.

Vizite anuale la spital

Mama este nevoită să meargă anual la spital pentru analize şi pentru a-i fi monitorizată situaţia pentru orice semne de revenire a tumorii. La cea mai recentă vizită la doctor, în octombrie 2021, veştile erau bune. Ea spune că se simte norocoasă că tumora ei a fost descoperită întâmplător înainte să aibă un impact asupra sănătății ei.

„De multe ori mă întreb dacă, când sau cum aș fi știut despre tumoră dacă nu aș fi avut acea cădere. Nu știu dacă am avut vreun simptom real - au fost momente când m-am simțit obosită, am avut o durere de cap sau nu-mi aminteam ceva, dar nu a fost semnificativ și așa ceva li se întâmplă atâtor oameni. Am avut noroc că tumora a fost descoperită accidental. Poate că dacă nu ar fi fost descoperită decât atunci când aş fi sesizat simptomenele, atunci ar fi putut fi o altă poveste pentru mine. Am fost operată pe creier, dar nu mi-a fost rău. În afară de crusta de pe capul meu, mă simțeam bine”, spune mama.

Jenni a aflat şi despre organizaţia Brain Tumor Charity de la echipa medicală care s-a ocupat de situaţia ei, dar a spus că ar fi benefic pentru ea, precum și pentru alte persoane, dacă serviciile ar fi semnalate chiar de la început: „Nu mi s-a spus despre organizație când am fost diagnosticată, ceea ce poate să mă fi ajutat să-mi răspund la toate întrebările pe care le aveam la momentul respectiv. A fost dificil să continui totul pentru familia mea și sfaturile experților ar fi putut ajuta în acest sens. Fiica mea era atât de mică când am fost diagnosticată și a crezut că voi muri. De înțeles, ea a avut multă anxietate în legătură cu asta și m-am simțit foarte vinovată. Din fericire, ea este grozavă acum – suntem amândouă încântate să ne întoarcem la rutina noastră obișnuită și să facem lucruri simple, cum ar fi chestiunile legate de școală”.

Luna conştientizării tumorilor cerebrale

Jenni își împărtășește povestea în sprijinul Brain Tumor Charity, ca parte a lunii de conștientizare a tumorilor cerebrale.

Alex Lochrane, director executiv la Brain Tumor Charity, a declarat: „Această lună a conștientizării tumorilor cerebrale este o oportunitate cu adevărat importantă de a sublinia nevoia de progres în ceea ce privește tumorile cerebrale și că suntem cu toții uniți pentru a învinge devastările pe care le provoacă. Suntem atât de recunoscători lui Jenni că își împărtășește povestea pentru a ajuta la creșterea gradului de conștientizare a bolii. La fel ca ea, multor părinți le este greu să știe ce să le spună copiilor lor atunci când sunt diagnosticați cu o tumoare pe creier şi nu ştiu cum să-și gestioneze temerile. Echipa noastră oferă suport specializat și avem o serie de animații destinate copiilor pentru a-i ajuta să înțeleagă diagnosticul și tratamentul unui părinte care sueră de o afecţiune gravă, într-un mod adecvat vârstei. Deși Jenni nu a avut niciun simptom semnificativ înainte de diagnostic, pentru alții, simptomele comune ale tumorii cerebrale pot include dureri de cap, greață și modificări ale vederii sau modificări cognitive. Tumorile cerebrale sunt relativ rare, dar este important să recunoaștem semnele posibile și, dacă simptomele sunt persistente sau aveți mai multe dintre ele, vă recomandăm să consultați medicul de familie”.