Şi-a pierdut vederea la 20 de ani, dar lovitura încasată a făcut-o "să descopere lumea". Reacţia tinerei la New York, oraş vizitat şi înainte să orbească

O tânără care a primit în adolescenţă o lovitură cruntă şi şi-a pierdut complet vederea reuşeşte să călătorească în întreaga lume şi să se bucure de minunile vieţii. Ba mai mult, spune că, nevăzătoare fiind, înţelege mai bine "spiritul" şi "energia" locurilor pe care le vizitează.

• România, lovită de sâmbătă de una din cele mai puternice furtuni. Trei judeţe, cele mai afectate de potop

Într-o excursie recentă în New York City, Sassy Wyatt a stat în vârful Empire State Building, savurând experiența. "Am auzit un elicopter zburând pe lângă, am auzit sirenele, am auzit păsările, am auzit oamenii din jurul meu. Am putut simți aerul parțial aer curat și parțial prăfuit, acesta este singurul mod în care îl pot explica. Și apoi am simțit clădirea vibrând sub picioarele mele", povestește Sassy Wyatt pentru CNN. "Mi-am dat seama cât de sus eram", adaugă ea.

Turista nevăzătoare, pentru a doua oară la New York

Sassy Wyatt, care acum are peste 30 de ani, și-a pierdut complet vederea în urmă cu aproximativ un deceniu. Acum a vizitat oraşul New York pentru a doua oară. Mai fusese aici și înainte de a deveni nevăzătoare, pe când avea doar 16 ani.

Aceasta a reflectat asupra diferenței dintre cele două călătorii. "Nu am putut să îmi dau seama de enormitatea locului în care mă aflam în comparație cu atunci când puteam vedea, la 16 ani. Nu am putut să înțeleg scara dimensiunii clădirilor. Bineînțeles că nu am putut experimenta asta în același mod în care o poate face o persoană văzătoare", a precizat ea. Dar Wyatt a simțit că a apreciat mai mult "esența" orașului New York de această dată, concentrându-se pe celelalte patru simțuri ale sale.

În plus, alături de Sassy, la etajul 102, se afla cea mai bună prietenă a ei, care i-a descris peisajul mării de zgârie-nori "cu cuvintele ei, prin ochii ei". Orașul părea "distractiv, palpitant și copleșitor". Experiența a adus "orașul la viață pentru mine, într-un mod diferit", spune Sassy Wyatt.

Deşi nu mai poate vedea, Sassy adoră să călătorească

Sassy iubește să călătorească – tocmai pentru că și-a pierdut vederea. "Chiar cred că orbirea mea a deschis de fapt lumea pentru a mă ajuta să o văd mai bine", spune Wyatt.

Aceasta a crescut în Marea Britanie cu părinți care puneau accent pe călătorii. Își amintește de momente fericite petrecute în "excursii la camping, excursii cu rulota și apoi mai departe în Europa pentru vacanțe all-inclusive de una sau chiar două săptămâni". Apoi, la șapte ani, Wyatt și-a rupt brațul ("Încercam să fiu mai băiețoasă decât prietena mea – să sar de pe leagăn în punctul cel mai înalt și să fac toate lucrurile nebunești pe care le fac copiii de 6, 7, 8 ani.") Nimeni nu era prea îngrijorat până când, la scurt timp după accident, Wyatt a început să aibă umflături inexplicabile pe tot corpul.

Medicii au investigat și Wyatt a fost diagnosticată cu artrită, care a început să atace organele, provocând umflături și disconfort. A petrecut mare parte din copilărie folosind un scaun cu rotile. Apoi, la 14 ani, artrita a început să îi afecteze vederea. "Am început să am multe inflamații și dureri la ochi, și ochii mei deveneau foarte dureroși, înroșiți. Vederea mea a nceput să devină puțin încețoșată".

La sfârșitul adolescenței, Wyatt a fost declarată nevăzătoare, deși încă mai putea zări câte ceva. A fost o lovitură, dar părinții lui Wyatt i-au insuflat o credință puternică că "toată lumea poate călători”. În vacanță, îi plăceau parapantismul și sporturile de iarnă.

Dar apoi, Wyatt și-a pierdut complet vederea. Era în mijlocul unui program de licență și se simțea pierdută. A pierdut temporar încrederea în tot, a renunțat la universitate și s-a confruntat cu o serie de respingeri la joburi. "Mi-a luat cam doi ani să mă ridic fizic, să mă ocup de situația mea, să primesc sprijin pentru sănătatea mea mentală, sănătatea mea fizică. Am căzut într-o stare de depresie. Dar am realizat și că nu voiam ca viața să se oprească. Așa că am început să fac voluntariat în zona mea locală, și să ofer ajutor oamenilor din comunitatea de pierdere a vederii", spune Wyatt.

În această perioadă, Wyatt a recăpătat încet un sens al sinelui și scopului. A început să iasă cu cel care avea să devină soțul ei, un prieten de lungă durată care a fost alături de ea în aceste momente dificile. "Și cu cât îmi construiam mai mult încrederea, revenind pe picioarele mele, cu atât mai mult am spus: Aș vrea să văd lumea. Nu vreau ca orbirea mea să mă oprească să văd lumea".