Povestea fabuloasă de viață a lui Nicu Covaci (Video)

72 de ani de viaţă, 57 pe scenă, o fugă din calea regimului comunist şi o reîntoarcere triumfală în timpul democraţiei. Este povestea fabuloasă a lui Nicu Covaci.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

72 de ani de viaţă, 57 pe scenă, o fugă din calea regimului comunist şi o reîntoarcere triumfală în timpul democraţiei. Este povestea fabuloasă a lui Nicu Covaci.

A trăit 10 vieţi într-una. Asta spune el despre sine. Artistul a venit în platoul Observator şi a stat de vorbă cu colegii noştri. 

Nicu Covaci: Ăsta e rostul existenţei unui artist: să dea, să dea cât poate de mult şi fără cuvinte, muzica este arta primordială, fără un cuvânt te distruge, plângi în hohote. Important este să simţi că vrei să comunici, că vrei să dai ceva, cum am eu supărarea mea, în mine, uite piesele mele sunt tot mai supărate, din 150 de compoziţii am poate 2 de dragoste.

Compozitor, chitarist, pictor și grafician, Nicu Covaci a cochetat cu muzica încă din copilărie, când a şi început să studieze pianul, acordeonul, dar și limbile străine.

Se întâmpla în Timişoara. Tot acolo a şi fondat Trupa Phoenix, la începutul anilor '60.

Nicu Covaci: În 64 am avut prima piesă în radio. Și în 68 la Festivalul Național Studentesc de la Iasi am cantat cu orchestra simfonica în spate și îl văd pe unul din juriu ca se urca pe masa și începe sa danseze. Cine a fost ăla?! Cornel chiriac - ne-a dat marele premiu. Ne-a dus la Bucuresti la televiziune, la radio, am scos primul disc cu "hei tramvai și canarul". Noi fiind cei mai răi băieţi din Timisoara ne numeam sfinţii pana la un momentdat când am fost interzisi și ce să facem cum să facem sa nu schimbam nimic să renastem, Phoenix. Și am renăscut. Și n-a mai zis nimeni nimic. Am la ora asta o trupa tânăra și frumoasa. Pe unde cântăm vezi lumea plângând razand.

Piesa, o compoziţie semnată Nicu Covaci, vorbeşte despre persecutiile la care a fost supus in timpul regimului comunist.

Nicu Novaci: Te poţi naşte oricât de jos, dacă lupţi şi vrei să te înalţi, te înalţi, dar trebuie să vrei şi trebuie să ştii. Nu am dat pe nimeni afară, dar când au văzut ce efort şi ce sacrificii se cer. Pheonix este ca un tren, unii se suie la o staţie, alţii se dau jos la următoarea, alţii rezistă două trei staţii.