Cum ajutăm adolescenţii să treacă peste momentele dificile
Afecţiune, atenţie, înţelegere. Sunt conceptele cheie de care trebuie să ţinem cont atunci când copiii noştri ajung la vârsta adolescenţei.
De Mădălina Iacob la 31.03.2021, 13:20
- Cum le putem asigura o dezvoltare psihică echilibrată în această perioadă dificilă, aflăm de la Mădălina Iacob, în rubrica medicală
Adolescență este perioada de tranziție de la copilărie la maturitate. Așa cum îi spune și definiția, această etapă este plină de schimbări pentru orice copil. La toate nivelurile - schimbări fizice, psihologice și sociale. Și riscuri inevitabile. Ce au de făcut părinții? Să fie atenți la copiii lor după vârstă de 10, 12 ani. Iar parteneriatul părinte-copil este cheia spre o adolescență sănătoasă.
Adolescenţa şi momentul în care un copil întră în această etapă diferă de la copil la copil. Indicatorii comportamentali apar între 10-12 ani, 14-16 ani şi poate dura până după majorat, în adolescenţa târzie, în funcţie de relaţia şi educaţia pe care copilul a primit-o până atunci.
Jeni Chiriac, psiholog: Copilul poate să devină iritabil, irascibil, letargic apăsat de tot felul de stări proaste, pesimist, posomorat, melodramatic, conflictual, dar lucrurile pe care le observăm la copil sunt indicatori de intervenție, nu de luat de luat atitudine, de etichetat sau de pedepsit. Este nevoie să îl faci partenerul tău. Părintele este nevoit să înțeleagă că acest copil, chiar dacă este într-un corp de adult, el este încă un copil. Are nevoie de înțelegerea noastră, de empatia noastră, compasiune.
Iar reacțiile copilărești, sau din contra, melodramatice sunt justificate. Și de transformările fizice prin care trece tânărul, dar și de provocările mediului în care trăiește.
Încurajaţi adolescentul să îşi împărtăşească sentimentele
Jeni Chiriac, psiholog: Nu pot să spun ești prost, vreau să fii deștept. Dacă eu voi avea o atitudine agresivă plină de etichetări de acuze și de reproșuri, copilul se simte judecat respins, nu simte că este înțeles. Am nevoie să îi dau și să îi creez un cadru în care se simte respectat. Eu, că adult, trebuie să fiu un model. Dacă eu îl înjur să nu mă suprindă că el înjură. Sunt părinți care așteaptă odată cu creșterea să le vină mintea adolescenților în cap. Depinde cum vine mintea la capul nostru. Au nevoie de noi să îi ajutăm. Să găsim oportunități de a desfășura activități cu ei, chiar dacă suntem în criză de timp, chiar dacă nua vem pasiuni comune cu ei, ne întoarcem la aspecte vechi, masă, luatul mesei împreună, filme împreună, discutatul despre filme. El are nevoie să fie recunoscut apreciat, ca să se poată întâmpla, are nevoie să fie ascultat. Noi avem o problemă cu ascultarea, râdem, ni se par haioși copiii.
Încrederea în copil duce spre transformarea într-un adult responsabil și independent. Libertatea de mișcare și de exprimare sunt esențiale pentru el. Bullyingul, relatiile tensionate cu profesorii sau cu colegii trebuie gestionate cu grijă de părinţi. Specialiștii spun că părinţii trebuie să cunoască anturajul copilului şi să fie informat şi de la el, şi de la cei din jurul lui despre toate aceste transformări. Iar dacă li se pare că nu se descurcă, ajutorul unui specialist poate fi soluţia spre îndrumarea corectă a unui adolescent în viaţă.
