A luat foc spitalul?

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Nu ai cum să nu te revolți când vezi la televizor, aproape de miezul nopții, bolnavi scoși pe targă ori în scaune rulante direct pe trotuare în fața spitalului. Unii abia operați. Primul gând care îți trece prin minte: O fi luat foc încă un spital? Nu te-ar mira mai ales când am văzut atâtea nenorociri, când toată lumea spune că e posibil să se repete tragediile, dar nimeni nu face nimic să nu se ajungă acolo.

Dar nu! Nu era niciun pericol iminent, nici incendiu, nicio explozie, niciun exercițiu, nicio catastrofă! Zeci de oameni imobilizați, înfrigurați, scoși în drum și apoi îngrămădiți în taxiuri, în mașinile familiilor debusolate ori în salvări fără să știe unde merg și de ce. Spitalul e evacuat mai rapid decât în caz de forță majoră. De ce? Devine suport Covid. Aveai impresia că azi-noapte a început pandemia, atunci am aflat că nu mai sunt locuri în spitale și atunci se alege cine moare și cine trăiește, cine e umilit și cine e tratat. Și da, fix atunci, e important ce fotografie avem la profilul de pe Facebook, dar știți? Nu s-a inventat încă emoticonul ăla care să exprime furia pe care au simțit-o aseară toți românii că, poate, așa ați fi înțeles mai bine. Cum s-a văzut totul din fotoliu: „un disconfort”!

La noi, orice altă boală pare mai puțin importantă și gravă decât coronavirusul. Ne plângem, în fiecare seară, la televizor că nu sunt destule paturi la Terapie Intensivă pentru bolnavii Covid, dar se face ceva să se schimbe lucrurile? Sau am ajuns să așteptăm să moară câte un om și să se mai elibereze câte un pat? Am prieteni, colegi care mă roagă să sun la spitalele din Gorj să aflu în ce stare le sunt bunicii care s-au infectat și pentru care s-au găsit locuri abia aici, la sute de kilometri de casa lor, în timp ce bolnavi de aici sunt transferați pe unde se nimerește. O improvizație tragică, o harababură totală din care nimeni nu mai înțelege nimic, un Turn Babel în care vorbim împreună și ne înțelegem separat și uităm ce e mai important: Să fim oameni!

Suntem de un an în pandemie, dar oficialii din Sănătate repetă aceleași cifre, aceleași paturi, aceleași dotări în spitale și epidemia asta tot ne surprinde. Tot nepregătiți suntem. În ultimul an, nu am auzit nimic decât Covid. Boala asta și incompetența celor care s-au perindat în funcții mari doar pentru că i-a recomandat carnetul de partid au făcut ca sistemul de sănătate de la noi, și-așa șubred de zeci de ani, să putrezească și mai tare...