La mulți ani, România!
Știu că anul ăsta nici tu nu poți să te serbezi cu lume multă, dar sper să nu ne lași să ne distanțăm de tot. Mai ales că ziua ta e de Marea Unire.
De Laura Nureldin la 01.12.2020, 18:03
Nu ne lăsa să ne pierdem unii de alții, să ne îndepărtăm, să ne înstrăinăm, să rămânem cu obiceiul ăsta idiot de a ne ocoli în loc să ne strângem în brațe.
Nu lăsa privirile bănuitoare aruncate pe deasupra măștilor să înlocuiască surâsul de sub ele.
Te rog, dragă Românie, nu lăsa zâmbetul să dispară. Nici cântecul, nici dansul, nici sărutul, nici îmbrățișarea.
E ziua ta și ar trebui să îți facem daruri, nu să îți cerem lucruri, dar eu asta fac: te rog.
Te rog, lasă-ne să rămânem oameni. Să nu ne transformăm în roboți cu chipuri ascunse ca bandiții, mânați doar de frică și de vreun refren repetat la nesfârșit și devenit verset de religie nouă, stropită cu spirt și "igienizată" de tot sufletul din ea.
Te rog, România mea iubită, lasă-ne să rămânem popor, nu populație.
Te rog, lasă-ne să fim oamenii tăi calzi, nu cifre înghețate din statistici.
Te rog, iartă-mă că nu te sărbătoresc. N-aș ști cum s-o fac altfel decât îmbrățișându-te, pupându-te zdravăn pe amândoi obrajii și luându-te la horă. Or... nu se poate.
La mulți ani, Romania mea cu covrigi calzi luați din colțul străzii și mâncați pe drum, cu cârciumi de unde răsună muzică și râsete până-n zori, cu școli care zumzăie de glasurile copiilor, cu săli de spectacol pline, cu Sărbători în familie și între prieteni.
La mulți ani, România mea! Cu sănătate și fără declarație pe propria răspundere!
