Rangă, Groapă și Spital

• "Te bat acuma, dacă nu te-am bătut atunci!" Cozma i-a amenințat cu bătaia pe doi dintre protestatarii atacați de mineri în '90

Când am auzit-o pe aia cu “un cartel se destructurează cu ranga” mi-a fugit gândul la cum NASA a trudit din greu ca să-l învețe pe Armstrong ce să facă pe Lună. I-a pregătit inclusiv replica aia cu pasul mic pentru el și uriaș pentru omenire. Au fost multe variante pe masă, a repetat omul ziceri memorabile luni de zile. Unele geniale, altele prostești. Pe una singură Armstrong a reușit să o zică firesc și aia a rămas. Nu m-aș mira dacă Drulă, mână tare (arm strong) cum e vândut, a trecut prin același antrenament. La ce are prin jur și la cât se pompează în el ca nouă stea - Vlad Voiculescu e campion la tâmpenii-viteză - aproape ca m-aș simți dezamăgit să știu că i-a venit replica natural. Da’ dacă tot i-a fost schimbată foaia de drum șefului de la transporturi și-n loc de fantezii cu sute de autostrăzi dărâmă termopane - așa a început și Basescu, remember - măcar să-i pregătim naibii să pară că știu ce fac. Ca doar de aia făcem demnitari în laboratoare sa dea senzatia că-s buni, nu? 

Partea proastă e că atunci când un ministru grăiește ieftina, ilegala și imorala replică “un cartel se destructureaza cu ranga” și niciun șef, de la partid sau Guvern, nu-l trage de mânecă din acel moment știi că totul e posibil.

E posibil chiar și să-l vezi pe celălalt div, Vlad Voiculescu, cum disperat să recupereze like-uri se aruncă cinic într-un subiect precum înmormântările și-n loc să-l rezolve simplu și decent pune la cale un spectacol sinistru în care el este cel mai prost actor. Cabotin de-a dreptul.  

Ambele staruri au ceva în comun. Sunt produși din bitzi nu experientă de viață, targetați și nu făcuti, umflați și nu crescuți. Când nu i-a mai încăput bula li s-a dat drumu-n lume. Grași, frumoși, ingenui, au iesit fâlfâind precum porumbeii din colivie și s-au înfipt în primul zid ieșit în cale. Că, deh, în viața reală zidurile nu se mută cu ranga. Da, e cam grea politica reală când ieși din sfera ta aseptică. E greu când în loc de fotografii de profil iți rasar fețe reale cu care sigur n-ai prieteni comuni. E și mai greu când fețele alea sunt acoperite și vezi doar priviri. Ochii nu dau like. Doar lacrimi și alea taie! Iar când faci una și mai lată și muți noaptea bolnavii precum marfa dintr-un depozit în altul din lacrimi cresc pumnii! D-aia reali nu emoticoane cu degetul mare ridicat. În cel mai bun caz din pumnii reali se ridica un deget dar mi-e teamă că la câtă furie se provoacă zilnic prin tot felul de aberații suntem deja în faza pumnilor stranși până trosnesc oasele.

România a mai văzut spitale mutate noaptea. Ultima dată când a ars Balșul. Când decizi să muți un spital în plină noapte așteaptă-te ca memoria să funcționeze iar primul gând să fie “iar arde?”. Arde, da’ altfel! Când vezi zeci de oameni evacuați haotic noaptea dintr-un spital ca să-ti facă loc poate chiar ție dacă te infectezi, simți cum te arde. Furia! 

În pandemie până și șmecherescul “să mori tu!” s-a schimbat. E zis cu jenă de când șansa ta la aer e moartea altuia. Peste o săptămână cineva care a văzut imaginile azi-noapte o să fie internat în patul ocupat de o femeie operată la șold cu câteva ore-nainte. Primul gând o să fie de ușurare că are loc. Al doilea o să fie de jenă față de femeia mutată noaptea pe drumurile strâmbe din țara asta. Oare mai are șold? 

Al treilea gând? Tare aș vrea să fie doar o înjurătură și nu un blestem...