Momentul care a făcut-o pe Bianca Iacob să revină în țară, după ce a emigrat în Spania: "Odată plecat din România vei rămâne mereu captiv între două lumi. Niciodată acasă"

Bianca a emigrat în Spania. Dar s-a întors. Aşa cum, în ultimul timp, o fac din ce în ce mai mulţi. Dar nu suficient de mulţi. Pentru că românii nu cred în cei care conduc România. Nu cred în sistem, fie el de sănătate sau de educaţie. Şi atunci pleacă afară, deşi sufletul le rămâne aici. În ultimii ani, drumul spre Spania a devenit o autostradă cu două sensuri, unii vin, alţii pleacă. Doar motivele s-au schimbat. 

• Momentul care a făcut-o pe Bianca Iacob să revină în țară, după ce a emigrat în Spania: "Odată plecat din România vei rămâne mereu captiv între două lumi. Niciodată acasă"

Sunt momente în viață când crezi că lumea toată e a ta. Nu mă întrebați dacă e curaj sau nebunie. Poate un pic din fiecare. Și atunci te arunci pur și simplu cu capul înainte. Ați trăit asta, nu? Eu am trăit. Și că mine, milioane de români rătăciți de România lor, peste tot în lume.

Alergam cât de tare mă țineau picioarele aici pe malul Mării Mediterane, Ia Barcelona. Pusesem stop vieții mele de știristă și mă mutasem în diaspora. Atunci realizăm că sunt unul din românii pentru care acasă nu mai era România.

Târziu am înțeles că, odată plecat din România, indiferent dacă pentru un an sau pentru o viață, vei rămâne mereu captiv între două lumi. Și niciodată acasă, cu adevărat. Eu am decis să mă întorc în România. 

Dar o bucată din România mea e încă aici. O cheamă Andrada și dacă ar fi să fac schimb de viață cu cineva, cu ea aş face. Ea a rămas. Și a demonstrat că poți să pleci de jos, să te ridici și să construieșți de la zero un adevărat imperiu în domeniul imobiliar. Andrada e omul care vinde azi apartamente de lux de milioane de euro și îi are, printre clienți, pe fotbalistul Leo Messi.

"Leo Messi este unul dintre clienţii cu care am lucrat şi lucrez de peste 10-12 ani, am vândut primul apartament în Barcelona şi îi achiziţionez toate hotelurile în Spania şi multe altele. Un alt om foarte modest pe care eu îl apreciez foarte mult este Ronnie de la Rolling Stones, am lucrat şi cu restul trupei, dar el îmi este foarte foarte drag. La vârsta la care eu am început să lucrez cu ei, lumea mă întreba în şedinţe unde e şeful tău. Eu fiind româncă, 20 şi ceva de ani, eu am venit aici să lucrez, să negociez pentru Leo. Și nu puteam să spun nici cine e clientul meu. Am o faimă în piaţa spaniolă că eu negociez vânzări foarte bine, la nişte preţuri foarte joase pentru clienţii mei", a povestit Andrada Camelia Manta.

Dar până să ajungă aici a fost foarte greu. Uneori a avut doar 2 euro în buzunar. A făcut curățenie într-un camping și a servit mojito într-un bar.

"Am mers la multe interviuri, când m-am întors în Barcelona cred că am fost la vreo 33 şi primeam foarte multe refuzuri, ba pe naţionalitate, ba că sunt prea pregătită, tot felul.. unele m-au supărat, eram prea tânără atunci că să înţeleg viaţa şi direcţiile ei, dar acum nu mai sunt supărată, mi-a trecut şi am ajuns pe un post de intern la o agenţie imobiliară internaţională. Și aşa m-am specializat foarte mult pe dezvoltarea de proiecte imobilliare, clădiri întregi în Barcelona, Mallorca. Ibiza", a spus Andrada Camelia Manta.

Andrada Camelia Manta este un nume în piaţa spaniolă cu un portofoliu impresionant

Nu doar vinde case, vile de lux sau hoteluri, le şi renovează şi le amenajează după gustul clientului. E prima dată când Andrada mi se dezvăluie aşa. În spatele fiecărei poveșți de succes a unui emigrant român sunt foarte multe lacrimi care n-au apucat să fie plânse.

"România mereu a fost în inima mea și România și de când s-a născut fiul meu mai mult mă cheamă înapoi și eu sunt foarte foarte debusolată că zic - ce să fac eu în România. România nu este...nu mai țin pasul cu ea", a mărturisit Andrada Camelia Manta.

E cu afacerile în Spania dar cu inima acasă, la Brașov. Și chiar dacă ea se va întoarce într-o zi, în urmă ei va rămâne o mare parte dintr-o generație pierdută pentru România.  

În 2007, imediat după aderarea la UE, în câteva luni s-au golit satele României. Așa a apărut fenomenul "căpșunarii". După aproape 20 de ani ei sunt tot acolo, doar că sunt patroni. 

Sorin a ajuns în Spania în 2004, imediat ce a terminat liceul. A lucrat pentru spanioli, în condiţii grele, la cules de căpşuni. Azi, spaniolii lucrează pentru el. România lor e încă departe de România noastră. Ceva încă îi ține acolo. 

"Românii în acești 25 de ani de când sunt aici s-au simțit bucuroși numai pe drumul spre România și dinspre România, când le veneau concediile se urcau în mașină și făceau 3.000 de km. Și erau bucuroși că se duc în România și după două săptămâni voiau să se întoarcă. Factorul decident este principalul factor care oprește această reîntoarcere ceva mai accentuată, din păcate. Poporul român nu este iubit de factorul decident, aici este drama", a spus Părintele Aurel.

Tradusă în cifre, regăsim această frază în studiul IPSOS, care spune aşa  - doar 11 la sută dintre români mai au încredere în politicieni. Ceilalți și-au pierdut orice speranța și în continuare iau în calcul emigrarea. 

Aproape că nu există familie în România care să nu aibă pe cineva în Spania sau nu cunoască pe cineva care ste deja aici. Mulți dintre ei au plecat în  urmă cu 20 de ani, de tineri, și în timp au ajuns să fie a doua cea mai mare comunitate de emigranți din Spania după comunitatea marocană. Peste 600.000 de mii de români, arată datele oficiale, au deja rezidență în Spania și sunt concentrați în marile orașe cum ar fi Madrid, Valencia sau Barcelona.

20% dintre români sunt îngrijorați de emigrarea forței de muncă calificate

O cincime dintre români sunt îngrijorați de acest fenomen, migrația, spune studiul Ispos. Totuși, în ultimii ani, drumul spre Spania a devenit un fel de autostrada cu două sensuri. Unii vin, alții pleacă. Doar motivele s-au schimbat.

"Românii nu mai pleacă din țară pentru un salariu mai bun în afară, ci pleacă din cauza calității serviciilor pe care le au în România. Fie că vb de sistemul de educație, de sistemul de sănătate, de relația cu autoritățile statului, tot ce înseamnă zona fiscală, de taxele pe care le percep că fiind mari și care se anunță și mai mari anul viitor", a explicat Alina Stepan, manager Compania de cercetare IPSOS.

Asta l-a făcut și pe Ștefan să plece. Și asta îl face să și rămâna departe de România, cu toată familia lui. L-am întâlnit acum 3 ani. Abia aterizase la Barcelona. Singurul oraș unde a simțit că visul lui ar putea deveni realitate. Azi, Ștefan e singurul român de la Conservatorul din Barcelona. 

Când a decis să plece din țară simțea că România e deja o scenă mult prea mică pentru el. Mama l-a susținut fără nicio ezitare. Și a făcut ceva ce ar face orice mama - a împachetat tot ce a putut și a plecat. Barcelona a fost cea mai bună opțiune - mai avea rude stabilite deja acolo iar pe Ștefan l-au acceptat ușor la Conservator. 

Povestea lor este povestea multor emigranți. E despre sacrificiu și vis împlinit. Ceva ce în România nu ar fi fost posibil. 

"Avem un fizioterapuet foarte bun, diferite mășinării cu căldură, electricitate, tot felul de chestii care te ajută, de câte ori te lovești sau ceva să nu îți fie niciodată frică, tu mereu o să fii pe mâini bune", a spus Ștefan.

Ștefan simte că aici e pe mâini bune. Alături de oamenii care îi sunt, și la școală, și la acasă, plasa lui de siguranță. Un model de comunitate unită și resemnată. Că acasă nu va mai fi niciodată România. 

"Să mai stau definitiv, nu, nu mai vreau. Uite, eu am fost acum două săptămâni și mi-a plăcut, așa, să mai văd, dar nu să locuiesc.Odată cu timpul, nu mai ai familia, nu mai ai prietenii", a mărturisit Ștefan.

Între timp, peste un milion de copii români s-au născut în diaspora

Ei deja nu mai aparțin României. În lipsa lor, și a părinților lor, țară noastră a trebuit să acopere tot felul de goluri. Cel mai mare, pe piața forței de muncă. 

De câțiva ani, aproape zilnic, sute de nepalezi vin zilnic la probe de lucru, cu speranța unui bilet de avion spre România. Doar dus. Îi întâlnim apoi peste tot - în restaurante, hoteluri, pe șantiere sau în fabrici. Ei sunt cei care ne livrează mâncarea ori au grijă de copiii noștri. Ei sunt noul val al migrației care, de această dată, vine spre România.