Tradiţii şi obiceiuri spectaculoase de Paşte, sărbătorite de sute de ani de români

Dacă la Sighişoara o ceată de feciori păzeşte mormântul lui Hristos, într-un sat din Hunedoara preotul este obligat să se aşeze pe un scaun cu urzici, spini şi chiar sârmă ghimpată. Singura lui şansă de a evita neplăcerea este să-i cinstească pe oameni.

• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

Dacă la Sighişoara o ceată de feciori păzeşte mormântul lui Hristos, într-un sat din Hunedoara preotul este obligat să se aşeze pe un scaun cu urzici, spini şi chiar sârmă ghimpată. Singura lui şansă de a evita neplăcerea este să-i cinstească pe oameni.

În cea mai veche biserică de piatră de pe meleagurile ardelene tradiţia se păstrează din tată în fiu. Mormântul lui Hristos este păzit zi şi noapte până în cea de-a treia zi de Paşte de o ceată de străjeri.

Îmbrăcaţi în haine vechi de zeci de ani, tinerii se oferă voluntari pentru a păzi mormântul.

Paul, străjer:

Această haină de pe mine, care, apropo, este foarte grea, se numeşte zeche, o suliţă şi căciulă. 

Preotul Dan Ovidiu:

Aceşti tineri, care strălucesc ca nişte luceferi cu suflete curate şi parfumate cu cele mai ales miresme duhovniceşti, ne aduc aminte de acel moment crucial din istoria Mântuirii. 

Cea de-a doua zi de Paşte este prilej de bucurie pentru tinerii căsătoriţi din Alba. Îmbrăcaţi în port popular, ei își așteaptă nașii, rudele și prietenii care le aduc daruri.  "Statul la vase în lunea Paştelui" este un obicei vechi. 

În bisericuţa din Boiu, un sătuc din Hunedoara, slujba din cea de-a doua zi de Paşte se încheie cu o provocare pentru preot. Pe un scaun, se pun salcie, spini, urzici, pe care nu trebuie să se aşeze. Pentru a evita o astfel de neplăcere, preotul e nevoit să cinstească enoriaşii. Negocierile sunt întotdeauna îndelungate. Niciuna dintre părţi nu cedează uşor!

Dar, la final, toată lumea iese în câştig. Preotul scapă de scaunul cu spini, iar sătenii sunt cinstiţi cum se cuvine.

Tot în Hunedoara, întreaga suflare de la Certeju de Sus participă la un ritual vechi de peste 200 de ani, numit Înălţatul Steagului.  

Pentru că nu aveau voie să poarte tricolorul în timpul stăpânirii austro-ungare, românii au ridicat un steag alb, cu însemne tricolore, la sărbătoarea Învierii Domnului.

Petru Cîmpian, primar Certeju de Sus:

A doua zi de Paşte, tinerii din sat aduc o toacă, o bat vestind învierea Domnului Iisus Hristos. Steagul alb pe care îl ridică simolizând pacea, steagul cu însemnele tricolore simbolizând românismul.

După ce bat toaca şi trag cu tunurile peste văi, tinerii colindă prin sat. Totul se încheie cu petrecere şi voie bună. Seara, cei care au băut fără noimă sunt luaţi pe sus şi aruncaţi în pârâul care trece prin sat.