Adopțiile, blocate de pandemia de coronavirus, dar şi de birocraţie

Pandemia a anulat şi cea mai mică şansă a copiilor abandonaţi să îşi găsească părinţi. Vizitele în centre de plasament au fost interzise şi astfel, procedurile de adopţie blocate total. Asta în condiţiile în care oricum adopţiile în România sunt o aventură traumatizantă şi mult prea lungă atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Aşa se face că peste 3 mii de copii speră să ajungă curând într-o casă pe care să o numească acasă.

• Alege ce urmează! Tu eşti liderul! Marcel Ciolacu, candidatul PSD la alegeri, faţă în faţă cu Alessandra Stoicescu de la ora 19:30, la Antena 1
• Alegeri prezidențiale 2024 LIVE TEXT. A început votul în diaspora. Primii români au votat în Noua Zeelandă

• Mulţi specialişti spun că procedurile de adopţie sunt greoaie.
• Un proiect de lege este la Parlament.

Andreas Novacovici: Sunt Andreas şi am 26 de ani. Imediat după naştere am fost abandonat şi am crescut în centrul de copii numarul 4 din Lugoj. Mai apoi am fost transferat la o fundaţie privată din comuna Checea, judeţul Timiş... şi nu am fost niciodată adoptat.

Avea 4 ani când a crezut că, în sfârșit, va avea cui să spună mama și tata. Un cuplu din Danemarca voia sa îl adopte. Andreas se uită și azi cu regret și dor la chipurile celor care ar fi putut să îi ofere cel mai prețios lucru - dragoste.

Andreas Novacovici: Ea este mama, Eva. De la el am învăţat să mă bucur de muzică. M-a învăţat să cânt şi la pian, mai puţin la chitară, dar era o seară în care şi el era emoţionat şi am ales să cântăm. Poza este făcută în Lugoj la vizita de la tribunal. În ziua aia am aflat că nu voi ajunge la ei în familie.

Atunci a simtit, de fapt, ca e abandonat pentru a doua oara. Si, pentru totdeauna.

Andreas Novacovici: M-a întrebat "Vrei să ajungi la ei în familie?" Şi am spus da, şi apoi m-a scos din sală..după câteva minute a ieşit şi Eva şi mi-a spus că nu vin în Danemarca acum, şi că mă intorc la Lugoj.

Nici azi nu știe de ce i-a hotărât un judecator, în felul asta, destinul. Andreas a crezut multa vreme ca el e vinovat. Cu vina asta traiesc, in jur de 3 mii de copii. Care ar da orice sa aibă o familie. Paradoxal, în România există cel puțin tot atâtea cupluri care ar vrea să le fie parinți și au și dreptul de a adopta, obținut în înstanța.

Trebuie să învingă nu doar birocraţia ci multe alte obstacole.

Mădălina Turza, secretar de stat: Există perioade foarte lungi în care familiile sunt programate pentru a viziona copiii ,din pacate, felul în care copiii sunt prezentaţi familiilor în această bază de date nu este cel mai fericit.

Părinte adoptiv: Asta a fost problema cea mai mare, asistentul maternal. După ce a crescut copilul câţiva ani, nu voia să-l mai dea.

Dar, principala piedică ramâne faptul că un copil nu poate fi declarat adoptabil decât după ce toate rudele sale sunt intrebate daca nu cumva îl vor. 

Cristina Ciortan, consilier adopţii: Se deschide adoptia cautand rudele fiecarui copil pana la gradul al 4 lea  si toate cele care au 18 ani trebuie sa dea o declaratie ca nu se pot ocupa de cresterea copilului. O spun din experienta mea de manager de caz care a deschis adoptiile ca este un proces destul de delicat si destul de intins in timp.

Un proiect de lege care deschide calea copiilor catre propriile case e acum in Parlament. Dar coronavirusul a blocat și legile, și adopţiile.

Mădălina Turza, secretar de stat: Vizitele în centre au fost suspendate procedurile de potrivire a familiilor cu copiii, de asemenea, au fost suspendate din cauza epidemiei de COVID-19. Asta a dus cumva la o stagnare. Toate actele procedurale au fost prelungite deci familile adoptatoare nu şi-au pierdut, nu le expiră valabilitatea certificatelor. Aceşti copii trebuie să ajungă cât mai repede în familii.

Altfel, peste ani, se va umple tara de copii ca Andreas. Tocmai de aceea el a decis sa lupte pentru ei.

Andreas Novacovici: Misiunea mea este să lupt pentru ca fiecare copil din România să crească într-o familie care să-i iubească si să-l ocrotească.