Cât valorează tezaurul României din Rusia. Cum a ajuns la Moscova şi de ce a ramas acolo

Uniunea Europeană se va implica în recuperarea tezaurului României, pe care Rusia refuză să ni-l înapoieze de mai bine de 100 de ani. Este anunţul făcut încă de săptămâna trecută. Iată, cât valorează tezaurul României şi de ce a ajuns în Rusia. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Un gest simbolic de importanţă istorică. Rezoluţia votată în Parlamentul European recunoaşte dreptul României de a-şi recupera tezaurul. Valoarea estimată la acest moment este de aproape 7 miliarde de euro. Negocierile ar urma să se poarte dacă Rusia va pierde războiul din Ucraina. 

Ce conţine şi cât valoarează Tezaurul României aflat acum în Rusia

Tezaurul român este tezaurul care a fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial și care nu a mai fost niciodată returnat în întregime. El includea tezaurul Băncii Naționale a României, valori aparținând unor diverse bănci românești private, societăți comerciale, persoane particulare, colecții de artă, bijuterii, arhive, etc. Toate acestea au fost transportate din România spre Rusia țaristă în timpul primului război mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României și amenințau să ocupe întreg teritoriul național.

După Marea Revoluție din Octombrie și preluarea puterii de către comuniști, sub conducerea lui Lenin, proaspăt instalata putere sovietică a sechestrat tezaurul și a refuzat restituirea acestuia. Aceasta a fost parțial restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, ca un semn de bunăvoință al sovieticilor și ulterior al rușilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia.

Tezaurul care urma să ia drumul Moscovei includea trei categorii principale de valori:

• acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare;
• efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.);
• o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur, care aparțineau persoanelor private, companiilor și băncilor particulare din România și 2,4 tone de lingouri de aur, care aparținea Băncii Naționale a României); valoarea acestui stoc metalic, niciodată restituit, este de aproximativ 13 miliarde de lei, adică 3,2 miliarde de euro (estimare din aprilie 2011).

 Cum a ajuns Tezaurul României în Rusia, în anul 1916

La 12 decembrie 1916, Consiliul de Miniștri aproba transferul tezaurului în Rusia, după ce ministrul Rusiei la Iași, generalul A. Mossoloff comunicase, la 11 decembrie că este autorizat să semneze protocolul relativ la încărcarea într-un tren special al tezaurului BNR, adăugând că guvernul imperial rus garanta integritatea lui atât pe timpul transportului, cât și pe durata șederii lui la Moscova. Potrivit Wikipedia, protocolul care prevedea predarea Tezaurului în aur către delegații guvernului imperial rus a fost semnat la Iași, la 14/27 decembrie 1916.

O parte din obiecte a fost returnată în trei tranşee separate

Aceasta a fost parțial restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, ca un semn de bunăvoință al sovieticilor și ulterior al rușilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre România și Rusia.

De ce Rusia nu a înapoiat întregul tezaur

Una dintre tentativele de a aduce tezaurul înapoi în ţară s-a consumat în 1965, când Nicolae Ceaușescu făcea prima sa vizită în URSS în calitate de secretar general al Partidului Comunist Român. Reacția sovietică a fost însă brutală; potrivit declarației lui Leonid Brejnev, conducătorul de atunci al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, problema era „veche de 50 ani”, „ținea de raporturile dintre Rusia țaristă și România regală” și că aurul fusese transportat în 1918 la Perm, Omsk, Saratov și Kazan pentru a se păstra, informațiile din acest punct lipsind.

În plus, Brejnev invoca faptul că România regală avea și ea datorii față de Rusia în valoare de 300.000.000 de dolari, ceea ce ar corespunde la 274 de tone de aur, iar reparațiile în valoare de 300.000.000 de dolari pe care România fusese obligată să le plătească în urma celui de-al doilea război mondial fuseseră inferioare pagubelor suferite de URSS.

Se concluziona că problema era de fapt una politică și nu una financiară, astfel că problema trebuia considerată închisă. După acest episod, chestiunea nu a mai făcut obiectul discuțiilor cu guvernul sovietic.

Ce a făcut România până acum pentru a recupera Tezaurul

Problema tezaurului românesc a fost ridicată pentru prima dată la nivel internațional de România la Conferința de pace de la Paris în ședința Comisiei Reparațiunilor, ținută la 8 aprilie 1919. România solicita ca Germania și alte puteri învinse să fie obligate să restituie României suma de 322.154.980 lei aur, reprezentând contravaloarea stocului de aur depozitat în Rusia, la care se adăuga suma de 7.000.000 reprezentând contravaloarea bijuteriilor Reginei Maria, precum și valoarea întregului depozit făcut de România la Moscova, respectiv suma de 7,5 miliarde lei.

S-au invocat două motive pentru această cerere: în primul rând s-a spus că decizia transferării tezaurului în Rusia a fost motivată de presiunea militară germană și că starea de lucruri existentă în Rusia era – și ea – imputabilă tot Germaniei.

Tratatul de la Versailles, încheiat în iunie 1919 nu făcea mențiune însă despre această problemă, în schimb făcea răspunzătoare Germania și asociatele sale de toate pierderile pricinuite guvernelor aliate. Suma despăgubirilor urma să fie stabilită de o Comisie a Reparațiunilor, care, deși sesizată de România, a respins pretențiile de despăgubire ale acesteia. Obligația Rusiei de a restitui tezaurul a fost însă confirmată de rezoluția Conferinței Economice Internaționale de la Genova (1922).

Și după aceasta s-au mai făcut eforturi pentru a rezolva problema tezaurului, dar acest lucru nu s-a reușit. În 1936, în contextul unei ușoare încălziri a relațiilor dintre România și URSS, au fost restituite o serie arhive românești, dar de mică însemnătate raportate la întregul ansamblu de bunuri depozitate la Moscova. Cu aceeași ocazia însă au fost repatriate și rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir.

Date fiind relațiile frățești dintre guvernele României comuniste și cel sovietic, problemele potențial litigioase dintre cele două țări erau evitate cu grijă de partea română. Una dintre ele era cea a restituirii integrale a tezaurului, în perioada comunistă făcându-se relativ puține eforturi reale de a discuta problema cu partea sovietică.

La 4 iulie 2003 s-a încheiat Tratatul privind relațiile prietenești și de cooperare dintre România și Federația Rusă. Partea rusă a refuzat reglarea problemei tezaurului prin tratat; în schimb s-a agreat totuși constituirea unei comisii de istorici români și ruși care să studieze chestiunea. Comisia s-a întâlnit pentru prima dată în perioada 19- 21 octombrie 2004, la București, copreședinții acesteia fiind profesorul Ioan Scurtu, respectiv academicianul Alexandr Oganovici Ciubarian. Cu toate acestea lucrările comisiei nu au avansat foarte mult până în prezent.

Dmitri Medvedev a înjurat România că are "obrăznicia" de a cere tezaurul înapoi

Cum era de aşteptat, decizia Parlamentului European cu privire la tezaurul României, pe care Rusia refuză să ni-l înapoieze de mai bine de 100 de ani, a provocat reacţii furibunde la Moscova.

Vicepreşedintele Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Dmitri Medvedev, i-a înjurat pe români şi pe parlamentarii de la Bruxelles, după ce şi purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, Maria Zaharova, a avut o reacţie sfidătoare la adresa României. 

Fostul preşedinte şi premier al Rusiei, Dmitri Medvedev, a răspuns cu o înjurătură la "obrăznicia" românilor şi a parlamentarilor europeni de a cere tezaurul înapoi.

"Românii, după cum știți, nu sunt o națiune, ci un mod de viață. S-ar părea că nimic nu ne mai poate surprinde. Liderii europeni sunt idioți, slabi, neînțelepți. Dar mi-au dat din nou un motiv. Vor ca aurul să fie înapoiat României. Cel naționalizat de guvernul sovietic în 1918 pentru comportamentul rău  Au refuzat să plătească datoriile. România a acceptat acest lucru iar noi am refuzat să plătim reparații din cauza perioadei naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ei bine, acum pe diverșii idioți din Parlamentul European i-a apucat din nou pofta. Ei bine, nici nu știu cum să răspund la o asemenea obrăznicie. UE a furat active de 300 de miliarde de dolari din Rusia și cere restituirea aurului României. Nu este nimic de spus în rusă, poți doar să-i trimiți. Și, in general, duceți-vă-n…" este mesajul postat de Dmitri Medvedev pe contul oficial de VKontakte ( varianta rusească de Facebook).