Ce înseamnă măsuratul oilor. A început obiceiul păstrat cu sfințenie de generații întregi 

În Munţii Parâng, pe Valea Jiului, ciobanii păstrează sfânt un obicei care datează de ani de zile şi care face parte din viaţa satului de multe generaţii. La aproape o mie de metri altitudine, păstorii se întâlnesc pentru măsuratul oilor. După asta, bacii urcă în munte cu mioarele, la păşunat.

• România, lovită de sâmbătă de una din cele mai puternice furtuni. Trei judeţe, cele mai afectate de potop

Măsuratul oilor și apoi urcatul lor la munte a rămas, din moşi-strămoşi, o zi de sărbătoare pentru ciobanii din satul Jieţ, de lângă Petrila. Iar obiceiul este unul ţinut aşa cum se cuvine în vatra unui sat, un preot îi binecuvântează pe păstori şi animale înainte de a lua drumul munților.

“Primăvara, după ce oile fată, credincioşii noştri se îngrijesc, fiecare păstor în parte, se îngrijesc de ele, le pregătesc, apoi vine acest moment de urcat la munte, apoi vine vremea măsuratului și apoi, pe rând, în urma măsuratului, fiecare îşi culege roadele”, explică Dănuț Gargan, preotul paroh de la Petrila.

Totul începe însă cu momentul în care oile sunt tunse şi însemnate pe spate cu o pată de culoare, pentru ca fiecare proprietar să îşi recunoască mioara. Numai după ce totul este bine pus la punct, oamenii își strâng laolaltă oile şi începe măsuratul. Fiecare familie îşi adună oile în ţarc pentru muls şi pentru a se ști câtă brânză îi revine peste vară fiecărui proprietar.

“Plecăm în Slima pentru vara asta, suntem vreo șapte-opt gazde. Sperăm să facem treabă bună, numai Dumnezeu să ne ajute și timpul”, spune cu entuziasm unul dintre proprietarii de oi.

În acest an, bacii din Jieț au strâns peste 200 de oi bune de lapte. Cât este vara de lungă, oile vor rămâne la păşunat în munte, iar toamna vor fi coborâte către locurile de iernat. Obiceiul transhumanței este inclus în patrimoniul UNESCO.