Meşteşug vechi de mii de ani, pe cale de dispariţie în Gorj. Nea Dumitru vrea ca munca lui, apreciată şi peste hotare, să fie continuată de tineri

Olăritul, un meşteşug de mii de ani riscă să dispară. Dacă odinioară judeţul Gorj era renumit pentru tradiţia în modelarea lutului, acum mai are doar doi olari. Milioane de oale sau farfurii le-au ieşit din mâini. Cu amărăciune recunosc că munca lor e mai apreciată de străini decât de români. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Prin mâinile lui nea Dumitru au trecut milioane de ulcioare, farfurii sau căni.

Dumitru Coneru, olar: "E mult până centrezi. Dacă nu centrezi pământul pe roată nu poţi să lucrezi. Centratul cocoloşului, piciorul, mâna trebuie să fie din trei unul singur."

A fost miner, dar când ieşea din carieră umplea cuptoarele cu oale de lut. Odinioară, tocmai datorită numărului mare de oameni care se ocupau cu acest meşteşug, oamenii din satul său, din Găleşoaia, erau numiţi "străchinari". Şi câştigau bani frumoşi.

Dumitru Coneru, olar: "Mi-a fost dragă meseria."

Şi îi e în continuare pentru că lucrează neobosit doar să nu se piardă tradiţia.

Dumitru Coneru, olar: "Începând de la ceşcuţe de cafea, cănuţe de ţuică fiartă, castroane, castronele, ulcele de Joi Mari, cum erau pe timpuri. Cred că mi-au trecut milioane de oale până la 81 de ani. Numai la un cuptor pe lună."

Odinioară vindea oalele din pământ la el acasă. Acum le caută  mai mult străinii. Le modelează chiar în faţa lor, la târguri de meşteşuguri tradiţionale.

Reporter: "Le vor străinii mai mult?"

Dumitru Coneru, olar: "Da. Le place. Le cumpără. Mă duc cu 20-30 de baxuri cu mine. Vin fără nicio oală. Am fost în Austria, Polonia, Bulgaria, la sârbi de şapte ori cu roata după mine. Atât de entuziasmaţi. Stau grămadă pe mine. Se ridicau în picioare să vadă roata."

Nea Dumitru ţine ateliere unde înceracă să i convingă pe copii să ii preia meseria. 

Reporter: "Ţi se pare o meserie grea? Un meşteşug greu de dus mai departe?"

Copil: "Da!"

Reporter: "De ce?"

Copil: "Copiii n-o să se mai intereseze, n-o să mai facă sau n-o să mai găsească pământ."

Acum pământul e adus din judeţul vecin, din Mehedinţi. Cel mai bun lut era cândva  în satul său, dar a dispărut o dată cu extinderea carierele de cărbune.

Daniel Drumen, directorul şcolii: "Un om inestimabil pentru că duce mai departe acest meşteşug tradiţional care, nu peste mulţi ani, va dispărea dacă nu suntem atenţi şi nu încercăm să-l menţinem."

Cu doar doi olari autentici se mândreşte acum judeţul Gorj. Pe lângă Dumitru Coneru şi Ion Rătezeanu frământă lut ca pe vremuri şi împărtăşeşte meşteşugul tinerelor generaţii.