Meşteşugarii români regretă că şi-au dorit să ducă tradiţia mai departe. Nu au unde să-și vândă produsele

Au renunţat la carierele lor ca să-şi urmeze pasiunea. Poate părea frumos în primă fază, însă mulţi dintre meşteşugarii români au ajuns să regrete că şi-au dorit atât de mult să ducă tradiţia mai departe.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Au renunţat la carierele lor ca să-şi urmeze pasiunea. Poate părea frumos în primă fază, însă mulţi dintre meşteşugarii români au ajuns să regrete că şi-au dorit atât de mult să ducă tradiţia mai departe. Asta se întâmplă pentru că nu au unde să şi vândă produsele, iar statul nu a găsit până acum prea multe soluţii pentru ei.

Pe muzica unei tulnicărese din Alba, în muzeul satului, meşterul Ion sculptează şi oftează. O zi întreagă, uneori chiar două, îşi pune toată pricepera într-o lingură din lemn. Rar vinde câte una. 

Ion Rodoş, meşteşugar: "Te simţi şi umilit câteodată, nu ştiu cum să spun, te simţi nevoit câteodată să dai şi pe degeaba, că n-ai bani, să scoţi măcar benzina. Asta ştiu să fac, asta fac, altceva nu mă pricep."

Pe Constantina aproape că o îneacă plânsul când îi vine rândul să-şi spună of-ul în faţa ministrului pentru mediul de afaceri. 

Constantina Tadler, meşteşugar: "Efectiv nu avem unde să ne vindem produsele, nu suntem ajutaţi! Efectiv ne chinuim, alergăm dintr-un oraş în altul. Organizatorii plătesc taxe foarte mari."

Ca să meşterească obiecte de design din lemn afumat în aburi de amoniac, şi ea, şi soţul ei au lăsat serviciile bănoase în speranţa că pot trăi din pasiune. Visul lor s-a ruinat repede. 

Constantina Tadler, meşteşugar: "Am stat de joi şi până duminică, nu am vândut nimic! Absolut nimic!"

Ministrul pentru mediul de afaceri a convocat la Bucureşti aproape 200 de meşteşugari şi le promite că va găsi soluţii pentru problemele lor. Primul pas este acest târg anual fără taxe de participare. Producătorii autohtoni spun însă că e prea puţin. Nu sunt promovaţi şi se confruntă şi cu taxele la stat şi concurenţa neloială.

Producţia unei de carafe pentru vin durează, în procesul tradiţional şi 50 de zile! Dar meştelugarii se plâng că alţi români, mai inventivi şi dornici de profit, fabrică obiecte ca şi acestea în China în doar câteva ore. 

Apoi le vând în masă la jumătate de preţ. Statul nu a găsit încă o soluţie prin care producătorii locali să se ajute între ei.  

Ştefan Radu Oprea- ministrul pentru Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat: "Din nefericire, spiritul de asociere nu e prea dezvoltat în rândul lor. îi încurajez să se asocieze. Trebuie să vedem ce aţi spus dvoastră, cum putem să reglementăm."

Soţii Lepădatu au avut noroc. Reprezentanţii celei mai mari berării din Europa i-au ochit la un târg şi au comandat zeci de suporturi din lemn, numai bune pentru metri întregi de bere."

Le-ar fi şi mai bine dacă ar avea o lege a meşteşugarilor, prin care să îşi poată practica meseria cu ajutorul autorităţilor. Însă proiectul este blocat în Parlament de ani întregi.