O familie din Sibiu nu a uitat să zâmbească, chiar dacă abia au cu ce să trăiască de pe o zi pe alta
Talentul, munca şi ambiţia sunt suficiente pentru croirea unui drum în viaţă. Dar asta se întâmplă, uneori, doar în teorie. Pentru că, atunci când necazurile se ţin lanţ, drumul devine extrem de anevoios.
De Redactia Observator la 27.11.2018, 17:11Talentul, munca şi ambiţia sunt suficiente pentru croirea unui drum în viaţă. Dar asta se întâmplă, uneori, doar în teorie. Pentru că, atunci când necazurile se ţin lanţ, drumul devine extrem de anevoios. Este cazul unei familii din Sibiu, care în ciuda greutăţilor, nu a uitat să zâmbească. Şi mai ales să cânte. Chiar dacă oamenii abia au cu ce să trăiască de pe o zi pe alta.
Când muzica umple casa, greutăţile par să se risipească. Când acordurile se opresc însă, lacrimile dau năvală.
Debora, un suflet sensibil, de artist, luptă să înveţe să vindece. E studentă în primul an la Facultatea de Medicină. Un domeniu ales deloc întâmplător într-o familie în care tatăl şi mezina au probleme de sănătate. Muzica este însă cea care o defineşte.
Debora: Cânt de la vreo 12 ani. Îmi place, pur şi simplu, muzica şi continui să-mi urmez visul, să muncesc ca să reuşesc să fac ceea ce-mi place.
Duetul în familie e completat de Ruben. La 13 ani, băiatul are deja o colecţie impresionantă de diplome de la concursurile la care a participat.
Ruben: Am început de pe la cinci ani să cânt la chitară. Am văzut de la fraţii mei mai mari şi am încercat şi, cu timpul, am descoperit că pot să cânt şi eu şi am încercat să mă duc şi la cursuri.
Familia Hanţ are şase copii. Trei sunt deja realizaţi, la casele lor. Acum, părinţii luptă să le asigure un viitor şi celor mai mici.
Margareta Hanţ, mama: Mai ales că toţi sunt talentaţi, toţi au nevoie de multe lucruri în pasiunea lor. E greu. Sara are 4 ani, dar s-a născut cu o problemă la mâna stângă, pareză totală. De când s-a născut ea, cheltuielile sunt mai mari. Nu mai reuşim să plătim restul lucrurile, trebuie să ne ocupăm de terapiile ei.
Venitul familiei este de 1900 de lei plus alocaţiile copiilor. Asta în condiţiile în care capul familiei a rămas fără vedere după un accident pe şantier.
Ioan Hanţ, tatăl: Când am văzut că dintr-o dată nu mai pot vedea, dintr-o dată a fost un şoc. Imediat, m-am gândit la copii. Copiii când i-am crescut, seară de seară, eu cântam la chitară şi aşa i-am crescut.
Deşi, Moş Crăciun, i-a ocolit până acum, copiii nu şi-au pierdut speranţa că într-o zi soarta lor se va schimba.