Persoanele cu dizabilităţi ar putea să se integreze pe piaţa muncii
Pentru persoanele cu dizabilităţi căutarea unui loc de muncă este un calvar! Respinşi de şcolile normale de stat, puţini reuşesc să îşi finalizeze studiile obligatorii. Iar odată ajunşi la maturitate, mulţi nu mai au încredere în ei că pot face faţă unui loc de muncă.
De Redactia Observator la 04.12.2019, 17:25
Pentru persoanele cu dizabilităţi căutarea unui loc de muncă este un calvar! Respinşi de şcolile normale de stat, puţini reuşesc să îşi finalizeze studiile obligatorii. Iar odată ajunşi la maturitate, mulţi nu mai au încredere în ei că pot face faţă unui loc de muncă.
Dacă încercă totuşi să se angajeze, majoritatea patronilor îi privesc cu reticienţă. Cu sprijinul adecvat, însă, multe dintre aceste persoane ar putea să se integreze pe piaţa muncii. Iar unii dintre românii cu dizabilităţi chiar au reuşit să o facă.
Marinela Dinu lucreză de doi ani ca arhivistă. Deşi are un handicap locomotor, asta nu o împiedică să îşi facă foarte bine treaba. Scaneză documente, le transform în format electronic şi eticheteză dosare, pentru a le face cât mai uşor de găsit.
Dinu Marinela, arhivistă: Am drept de muncă patru ore. Aici să ştiţi că am învăţat foarte multe lucuri. În primul rând viteza pe calculator este mai rapidă faţă de anii anteriori.
Până să primească sprijinul Consiliul Național al Dizabilității, Marinelei i-a fost foarte greu să păstreze un loc de muncă.
Dinu Marinela, arhivistă: Societatea ne vede altfel şi este greu sa intrăm în câmpul muncii. Am fost la un interviu pe croitorie. M-au primit, dar ritmul era foarte alert. Trebuia sa fac un anumit numar de mâneci si nu am putut sa tin pasul cu echipa. Nu s-a tinut cont ca ritmul meu de munca este mai lent.
Pentru majoritatea persoanelor cu dizabilităţi, angajarea este încă o povară pe care trebuie să o poarte. Asta pentru că reticienţa angajatorilor este mai mult decât evidentă.
Daniela: Două zeci de ani, zi de zi, spuneam că sigur o să găsesc un loc de muncă. Au fost perioade scurte în care aveam diferite contracte, dar nu un loc stabil de muncă.
Daniela Tontsch, bolnavă de distrofie musculară, şi-a transformat trauma căutării unui loc de muncă într-o misiune. Astăzi este preşedintele Consiliului Naţional al Dizabilităţii şi ajută alte persoane cu dizabilităţi să se angajeze.
Gabriel, operator introducere date: Lucrez introducere date. La ora nouă trebuie să venim aici, şi deschid laptopul iau cartea şi scriu. Îmi place ceea ce fac.
Şi Aurelian este tot operator introducere şi validare date. Visul sau este însă să devină camerman sau fotograf. A investit deja masiv într-un aparat foto de ultimă generaţie.
Aurelian Chelaru, operator introducere date: Realizarea filmelor şi fotografia reprezintă pasiunea mea numarul unu şi aş sta non stop să filmez, să fac poze. E ceva de vis. Sper ca în viitor acesta să fie jobul meu principal.
În prezent, în România, sunt circa 830.000 de persoane cu dizabilităţi, din care 11% cu handicap mediu şi uşor, persoane care au putea lucra, dacă ar fi sprijiniţi.
Cel mai mare număr de persoane cu dizabilităţi se înregistrează în municipiul Bucureşti, urmat de judeţul Prahova, iar cel mai mic număr se înregistrează în judeţul Covasna.
Dana Nuţa - coordonator proiect integrarea persoanelor cu dizabilităţi: Sunt extrem de loiali, invata foarte repede lucuri. Ei ar putea fi o soluţie pentru actuala criză a forţei de muncă.
La 30 iunie 2019, rata persoanelor cu dizabilităţi raportată la populaţia României era de 3,76%.
