Povestea lui nea Andrei, ambulanțierul care a ajuns să crească oi, în munți: "Trebuie să trăiesc cu picioarele pe pământ, nu pe beton"

De la Salvare, la... oi. Un fost angajat al Serviciului Judeţean de Ambulanţă din Hunedoara şi-a găsit liniştea în Masivul Şureanu. Imediat după pensionare, s-a întors la viaţa deprinsă în copilărie. În sălaşul din munte creşte câteva zeci de oi, cu bucurie. Are şi o lecţie: omul trebuie să stea cu picioarele pe pământ, nu pe beton. O echipă Observator i-a făcut o vizită lui Nea Andrei, o... poveste de om. 

• Jumătate de ţară intră sub cod galben de ploi torențiale, grindină și vânt. Zonele vizate. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• "N-am întâlnit aşa ceva". Aglomeraţie în vămi după minicavanţa de Paşte. Românii s-au întros acasă din Bulgaria, Grecia sau Turcia

Nea Andrei are 64 de ani. S-a pensionat de curând, dar harnicia nu îl lasă să stea acasă, la Ohaba Ponorului. Chiar si acum, când e iarnă grea, stă în sălaşul de la munte, unde numără câţiva căţei şi vreo 60 de oi de care are grijă.  

Andrei Bălușă: Ăsta l-am adus din claie, că acolo e panta mare şi nu le putem da acolo, ca zăpada este mare, asa că le-am facut aici. Cu omul inconjurat de oi cand le aşează fânul în iesle, afară şi le fluieră.

Reporter: Aveti vreo oaie preferată?

Andrei Bălușă: Mai multe, dar asta-i îi, mucoasa!

Andrei Bălușă nu mai vrea la oraș sub nicio formă

Nea Andrei a fost timp de 30 de ani angajat la Serviciul Judeţean de Ambulanţă Deva-Hunedoara. Acum a schimbat total mediul. 

Andrei Bălușă: Am avut a doua masină din sat, toata lumea ma chema sa-i duc la spital. Și Dumnezeu o facut ca, după 90, m-am angajat la ambulanță, asta o fost, asta mi-o fost menirea. Acum am grijă de oi, de nepoți, de toți.

A prins şi pandemia, aşa că traiul pe munte nu-i pare greu. Dimpotrivă. Ziua lui incepe înainte de răsărit.

Andrei Bălușă: O zi de muncă începe de la 6, faci mancare, când se face zi, te duci și dai la oi, seara s-o făcut întuneric şi tot asa...

Se trăiește ca pe vremuri în Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina

Majoritatea sălaşelor din zonă sunt pe teritoriul Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina, unde traiul oamenilor a rămas ca odinioară. 

Florin Ciucurescu, ranger Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina: Ei își duc fanul cu căruțele sau cu târsul mai coboară, nu au o viaţă uşoară bieții oameni. Cresc animale: vaci, oi, porci... Eu că și ranger zic că-i frumos, te vezi cu omul, povestești, bei o cafea, pentru noi e bine cât mai sunt ei aici, când nu mai sunt ei, nici noi nu mai existăm.

Fostul ambulanţier nu s-ar întoarce însă la oraş pentru nimic in lume.

Andrei Bălușă: Dacă m-ar duce cineva la bloc, să mă bage acolo, să nu ies, în coșciug m-ar duce! Trebuie să trăiesc cu picioarele pe pământ, nu pe beton.