Sărbătoare 12 martie 2024. Cine au fost Sfântul Teofan Mărturisitorul şi Sfântul Simeon Noul Teolog

Marţi, 12 martie 2024, românii îi prăznuiesc pe Sfântul Teofan Mărturisitorul şi Sfântul Simeon Noul Teolog, sfinţi cu care românii sunt mai puţin familiarizaţi.

• Nouă metodă de fraudă când facem cumpărături online. Cine e în spatele schemei cu magazine-fantomă

• Sfântul Teofan Mărturisitorul şi Sfântul Simeon Noul Teolog sunt prăznuiţi pe 12 martie.

Sfântul Teofan Mărturisitorul s-a născut de Bobotează. Isaac, tatăl Sfântului Teofan Mărturisitorul, a fost rudă cu împăratul Leon Isaurul şi a murit pe când Teofan avea numai trei ani.

Conform crestinortodox.ro, Sfântul Teofan Mărturisitorul a fost logodit cu fiica unui senator pe când avea doar 12 ani, însă nunta propriu-zisă a avut loc abia când cei doi au împlinit vârsta necesară pentru căsnicie.

După moartea împăratului Leon Isaurul şi a senatorului care îi era socru, Sfântul Teofan Mărturisitorul decide să-şi împartă averea săracilor şi să intre monahie, alături de soţia sa.

Soţia Sfântului Teofan Mărturisitorul se călugăreşte la Mănăstirea Princhipos, în timp ce Sfântul Teofan Mărturisitorul se călugăreşte la Mănăstirea Polihroniu din Sigrana. 

Sursa amintită precizează că Sfântul Teofan Mărturisitorul ridică o mănăstire în insula Calonim, participă la sinodul ecumenic de la Niceea, din 787, unde luptă împotriva celor care respingeau cinstirea sfintelor icoane, şi, în cele din urmă, a trecut la cele veşnice pe insula Samotrace, unde fusese surghiunit de împăratul Leon Armeanul, după doi ani petrecuţi în temniţă la Constantinopol.

Tot pe 12 martie este prăznuit şi Sfântul Simeon Noul Teolog. Despre acesta se ştie că s-a născut în 949 şi a studiat la Constantinopol. Tatăl l-a pregătit pentru o carieră de avocat, dar întâlnirea cu părintele Simeon Piosul i-a schimbat radical viaţa.

Sfântul Simeon Noul Teolog a intrat în mănăstire la 27 de ani. În timpul zilei ajuta oamenii nevoiaşi, iar noaptea îl prindea în rugăciune. Conform doxologia.ro, a fost făcut egumen al Mănăstirii Sfântul Mamas. A reparat şi restaurat mănăstire şi a impus ordine în viaţa călugărilor.

S-a retras din funcţia de egumen în 1005 şi s-a stabilit lângă mănăstire, unde a creat operele sale teologice. În 1021 a trecut la cele veşnice. În timpul vieţii a primit darul facerii de minuni.