Simona Halep, drumul de la primul serviciu până la celebritate!

Simona Halep a început să joace tenis când racheta era mai mare decât ea. O copilă care nici nu ajungea la fileu. O fetiţă ambiţioasă care s-a visat pe podiumul lumii. Şi a muncit pentru asta în fiecare zi. Primul ei serviciu a fost la baza sportivă din Constanţa.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Simona Halep a început să joace tenis când racheta era mai mare decât ea. O copilă care nici nu ajungea la fileu. O fetiţă ambiţioasă care s-a visat pe podiumul lumii. Şi a muncit pentru asta în fiecare zi. Primul ei serviciu a fost la baza sportivă din Constanţa. 

De la înălţimea fileului, fetiţa fragilă lovea mingea cu o putere surprinzătoare. Lupta pentru fiecare punct, se enerva pentru fiecare eşec.

N-avea atuul înălţimii şi nici banii cu care să-şi plătească viitoarele antrenamente, echipamente şi deplasări. Avea însă lucruri mult mai importante.

"I-a plăcut tenisul. Eram la noi la ţară, era de 5 ani, venea acolo, numai cu tenisul!", își amintește bunica supercampioanei

N-a avut păpuşi, nici copilărie. N-are nici regrete.

"Nu regret că nu am viaţa celorlalte fete de varsta mea care mai ies prin cluburi. Nu am ieşit până acum decât la banchet, Bal, Ce am mai avut pe la şcoală", se confesează Simona

N-a avut rochii de bal, nici nopţi de distracţie. Pentru visul ei, a sacrificat totul.

"Să crezi că poţi muta munţii" - cu acest gând, Simona Halep intră pe teren de fiecare dată. De aproape două decenii.

Şi când clipele sacrificate pe teren n-au mai fost de ajuns, a sacrificat, fără să clipească, părţi întregi din ea. În 2009, şi-a tăiat sânii, pentru că o încurcau la meciuri.

A trecut peste operaţia dificilă, peste durerile cumplite şi peste comentariile indiscrete ale presei mondiale. Şi a spus zâmbind că ar face-o din nou, pentru tenis. Pe teren, e capabilă să depăşească orice limită.

Autodisciplina spartană şi sacrificiile nebuneşti au făcut din Simona campioana de astăzi.

Iar răsplata se măsoară acum nu doar în cupe ridicate deasupra capului, ci şi în lacrimi de bucurie