SPECIAL! Cum arată viaţa alături de un dihor
Aşa că, în mintea mea, dihorul era o creatură înfiorătoare, de natură să-l paralizeze de frică pe cocoşul bunicii, astfel încât să nu poată proteja găinile. Anii au trecut, am ajuns la şcoală, am aflat din manualul de Zoologie că dihorul nu e nici mare, nici fioros, dar niciodată nu mi-am închipuit că ar putea fi animal de companie. Până am văzut unul în parc. În lesă. Şi era adorabil.
De Redactia Observator la 28.10.2015, 20:43
Aşa că, în mintea mea, dihorul era o creatură înfiorătoare, de natură să-l paralizeze de frică pe cocoşul bunicii, astfel încât să nu poată proteja găinile. Anii au trecut, am ajuns la şcoală, am aflat din manualul de Zoologie că dihorul nu e nici mare, nici fioros, dar niciodată nu mi-am închipuit că ar putea fi animal de companie. Până am văzut unul în parc. În lesă. Şi era adorabil.
Nu este o veveriţă. Nici hamster. Câine nici atât. Iar pisică dac-ar fi, sigur ar încurca-o.coada.
Pe scurt, este un dihor.
Deci e tocmai bun de luat acasă. Doar să luaţi în calcul şi faptul că s-ar putea să vă dispară lucruri.
Poate că ştie tatăl ce ştie. Un dihor cere atenţie şi multă răbdare. După el trebuie să strângi mai tot timpul. Ca să nu mai spunem că-l poţi pierde chiar în casă.
Dar dacă aveţi timp pentru ei, nu sunt cu nimic mai prejos decât un câine.
