Special! Fixarea unor ţeluri complet nerealiste, cea mai mare greşeală

Cei care își fixează ţeluri nerealiste se expun unui mare risc: să intre în depresie. O confirmă psihologii, care se confruntă mult prea des cu pacienţi care trăiesc un sentiment de ratare pe toate planurile.

• EDIŢIE SPECIALĂ Observator. Primele EXIT POLL-uri ale Alegerilor Prezidenţiale, ora 21:00, LIVE la Antena 1
• Un român de 100 de ani a votat la o secţie din Munchen

Cei care își fixează ţeluri nerealiste se expun unui mare risc: să intre în depresie. O confirmă psihologii, care se confruntă mult prea des cu pacienţi care trăiesc un sentiment de ratare pe toate planurile. 

"Ce vrei tu se te faci când vei fi mare?" e întrebarea pe care adulţii le-o pun aproape obsesiv celor mici. Şi asta pentru că - în conştiinţa colectivă - există ideea că trebuie să ne fixăm un scop în viaţă încă de la cele mai fragede vârste.

Ultimele cercetări spun că fericirea are trei componenete. Viaţa plăcută în sensul de avem un acoperiş deasupra capului, avem ce mânca, avem prieteni. Viaţa bună în sensul de standardul nostru de viaţă este puţin peste ce avem nevoie bazal şi viaţa plină de însemnătate. Abia atunci poţi să atingi fericirea când viaţa ta are o semnificaţie. Şi aici vine vorba de a face ceva pentru ceilalţi a trăi viaţa realizând scopuri superioare ţie.

În Statele Unite şi în Europa de Vest, se scriu cărţi, se organizează seminarii şi cursuri, ba chiar au apărut noi specialişti - antrenori de viaţă, ca să înveţi cum să atingi fericirea şi cum să-ţi stabileşti ţelurile. În România, lucrurile stau mai simplu. Absolut toată lumea îşi doreşte să fie şef. O spun deschis angajaţii din multinaţionale. Corporatiştii.